Clasa I- O scoala din Romania

Acum cateva seri am privit intamplator o emisiune la Realitatea Tv. Nu sunt fan Tv, dar subiectul mi-a adus repede aminte de clasa I a fiicei mele.
Se discuta despre abuzurile verbale sau fizice la care era supus un copil de catre invatatoarea lui, in clasa intai, la o scoala din Bucuresti.
Printre invitati era si o doamna Badea "secretar de stat" in Ministerul Educatiei. Explicatiile date de aceasta doamna erau de-a dreptul revoltatoare.
Acest copil a venit in septembrie la scoala, bronzat, dupa o sedere de 3 saptamani la mare. Primele cuvinte ale invatatoarei au fost"tiganii nu au ce cauta in clasa mea".
Nu m-a revoltat atitudinea invatatorei, imi e cunoscuta, ci reactia persoanei care are grija ca scoala romaneasca sa creasca generatii de copii educati si demni.
Doamna secretar de stat ne explica ca abia in 20 ianuarie a luat cunostiinta de acest caz si ca va cerceta, adica" facem o comisie si stim sigur ca nu se rezolva". A incercat sa ne explice ca este omenesc sa fie incompatiblitati intre dascali si copii, cea mai buna solutie este sa-ti copilul din scoala. Aici dadea exemplu propriului nepotel care a fost mutat din acelasi motiv la alta clasa.
Cocluzia:
- un copil ajunge la pshihiatru fiindca este incompatibil cu dascalul lui;
- un copil in varsta de 7 ani isi doreste sa moara;
- un educator este mai presus de orice;
-o institutie face o comisie;
-tu, parinte angajeaza un psihiatru din prima zi de scoala a copilului tau sa vezi daca exista compatibilitate cu educatorul lui.

Domnul Vucea are multi, multi copii si nepoti.

"Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic. Clasa avea şaisprezece bănci; băncile aveau şaisprezece "primi" şi şaisprezece "monitori"; peste monitori erau trei "monitori generali": doi de învăţătură şi unul de "ordine". "Generalii" ascultau pe "monitori"; "monitorii" ascultau pe "primi"; "primii" ascultau pe şcolarii fără grad. Şcolarii dau "interes" primilor, primii monitorilor; monitorii ungeau pe generali; iar generalul de ordine, care nu punea note la învăţătură, ci numai însemna, cu o cruce, cu două şi cu trei, pe cei ce nu sta smirna, când îi venea lui poftă "să se auză musca în tavan", lua ce putea de la monitori, primi şi şcolari. Generalii băteau pe toţi; monitorii, de la primi în jos; primii, pe şcolari; şcolarii să târnuiau între dânşi. Pentru nota "rău" nu dădeai nimic; pentru "binişor": pâne, brânză, măsline; pentru "bine" făceai bogaciul, simitul şi plăcinta pe din două; pentru "prea bine", pe lângă celelalte, mai dăruiai arşice şi condeie de fer noi; pentru "foarte bine", ceva gologani, mai ales din banii noi cari tocmai p-atunci ieşiseră; "eminenţele", "eminenţa mică" (e) şi "eminenţa mare" (E), cu ajutorul băncuţelor şi a jumătăţilor de sfanţ."

Domnule Vucea, traiti mai mult in fiecare zi.