Este adevarat ca fiecare vreme are oamenii ei. Is si oameni care au trecut peste mai multe vremi. Nu pot sa-i enumer pe fiecare, is prea multi pentru un post atat de mic. Ma gandesc la scriitori, muzicieni, arhitecti, scluptori, matematicieni,pictori etc....
Tot atat de adevarat este si faptul ca nu te poti rupe de timpul in care traiesti. Trebuie sa fii contemporan cu fiecare zi din viata.
Dar ma intreb, trebuie sa accept orice se intampla, doar pentru faptul ca face parte din vremea mea?
Nu, in niciun caz, nu. Pot intelege ca totul este diferit decat acum 20 sau 30 de ani, dar nu pot fabrica scuze pentru tot ce mi se intampla.
Nu o sa caut explicatii pentru:
- mitocanie;
- lipsa bun simt;
- vulgaritate sub orice forma;
- avaritie.
Nu o sa accept niciodata ca trebuie sa te dezbraci de tot( educatie, respect, loc de buna ziua, haine) doar pentru bani, sau ca e" criza".
Am ajuns sa cred ca generatia mea nu lasa mare lucru in urma ei. Mai rau, am mai stricat inca o generatie, cea a copiilor nostrii.
Tinerii au vazut la noi ca daca nu "calci totul in picioare " nu reusesti sa ai un loc in vreme.
Tinerii au invatat de la noi ca etic inseamna slabiciune, ca morala este idealism, ca buna crestere este ceva anacronic, ca bunul simt este pentru cei slabi.
Ca cei 7 ani de-acasa nu au trecut clasa. Ana Karenina a incremenit o generatie in visare.
Adevarata a ramas doar expresia" scopul scuza mijloacele, cum a zis nemuritorul "Gambeta".
Nicolae Filimon este contemporan cu noi.
Cu singura diferenta ca suntem inconjurati de multi" Ciocoi ", mai multi noi decat vechi.
Uneori contemporaneitatea e o notiune "putin frecventabila" ca sa-l citez pe Maestru Serban Foarta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu cred ca singura realitate viabila e cea pe care propria perceptie o proiecteaza, si varianta compromisului satisfacator, daca exista asa ceva, e asumarea pana la absurd a propriilor fapte si ganduri.
RăspundețiȘtergereTendinta ciocimii e demonstrata constant in ingrata istorie de 2000 de ani la care noi, cei de azi, avem acces, dar se cunosc cazuri de individualism progresiv, cazuri care au revolutionat omenirea. Spun asta doar pentru a intari cele afirmate mai sus.