Cred ca toata lumea cunoaste aceasta balada populara. In analiza filozofica sau lirica a Mioritei s-au folosit tone de cerneala si hartie de la descoperirea ei de catre Alecu Russo si incepand cu publicarea acestei balade de carte Vasile Alecsandri in 1852 si pana in zilele noastre. Stim ca aceasta balada populara a circulat pe cale orala si se cunosc peste o mie de variante.
Actiunea se petrece intr-un spatiu mitic in care simboluri naturale si se impletesc cu cele cosmice si mitice.
De-alungul vremii, genii ale culturii romane, au analizat intrega simbolistica a Mioritei.
Nu incerc sa descoper eu sensuri noi in aceasta balada, ci doar sa povestesc concluzia unei discutii avute cu un coleg, discutie care a pornit de la observatia comportamentelor noastre din ziua de azi.
Am realizat cat de putine repere avem noi, sau si mai bine zis, cat de false repere avem noi in Romania secolului 21. Azi suntem avizi de a fi "in trend". Trend inseamna :
-gradinita sau scoala la care ne dam copii, locul in care avem locuinta si cine este vecinul nostru, vedeta care ia masa alaturi de noi in restaurant, masina pe care o conducem, locul in care ne facem vacantele, brandurile care ne imbraca.... etc. De multe ori primesc invitatia sa merg la o petrecere fiindca vine dl X, si am ocazia sa cunosc o mare parte a politicii romanesti, si mai ales sa socializez.. Chiar am auzit remarca, "nu esti acolo", nu existi. Realizez totusi ca nu e un pacat al acestei tranzitii, ci mai ales ceva natural pentru noi ca popor. Din tot ce se intampla intr-o anume vreme, simtim nevoia (genetic) sa ne asociem cu cei buni, puternici, sa fim in moda, mai simplu zis.
Adica, si mai simplu zis "ne furam singuri caciula" fara sa ne gandim ce cladim in acest fel azi pentru ziua de maine. Unde este perspectiva? Si iara ma intorc la Miorita, aici gasesc un raspuns simplu. De ce ciobanul moldovean este simbolul suprem al omului impacat cu natura, de ce ciobanul moldovean este modelul nostru si ii deplangem disparitia? Oare cel "ungurean si cu cel vrancean" nu sunt tot poporul roman?
Ce s-ar fi intamplat daca am fi fost" unguren sau vrancean"?.
Umila mea parare este ca trebuie sa stii exact unde esti, cum stai(bine sau prost) si iti canalizezi intreaga energie pentru un real capital de imagine. Doar asa putem avea perspectiva la nivel de individ cat si de popor.
Apropos, cum ar fi ca Westminster Abbey sa fie la noi? E doar o perspectiva :)
-
sâmbătă, 30 aprilie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
Gratis.... e prea scump
Nu de putine ori cand am pus intrebarea "cat va costa serviciul sau produsul acesta" am primit invariabil raspunsul "gratis sau aproape mai nimic".
Din experienta mea stiu ca ce e gratis costa foarte mult. O sa exemplific cu cateva situatii intalnite in experienta profesionala si particulara.
Acum cateva zile sotul meu primeste un telefon de la o persoana care ii cere o oferta de Dirigentie de santier. Pentru a avea un start de discutie si negociere incepe sa-i ceara beneficiarului mai multe detalii legate de constructie (stadiu fizic, destinatie constructie, regim de inaltime, regie proprie sau antreprenoriat , etc". Interlocutorul ii raspunde ca respectiva investitie este gata si este facuta ca la carte si doar are nevoie de semnatura pe procesul verbal de receptie finala. Cand aude acest raspuns sotul meu ii raspunde ca nu poate sa puna pur si simplu stampila pe un document fara a respecta toate prevederile cuprinse in normativele de constructie . Din vorba in vorba afla ca potentialul beneficiar vinde piese auto si ca dansul a mai construit si in trecut si a considerat ca suma platita unui diriginte de santier este prea mare si ca de fiecare data gaseste o cunostiinta care pentru 100 de euro(aproape gratis) ii semneaza actele de care are nevoie. Ce efort face, in 15 minute ia 100 de euro? Observ ca sotul meu incepe sa se enerveze si il aud zicand:"Vi se pare mult sa platiti un diriginte de santier cu 600 de euro pentru 4 luni, dar vi se pare putin sa dati 100 de euro pentru 15 minute?"
In final il refuza si inchide telefonul .
Imi explica cat de scump poate sa fie acest "gratis" in viitor si imi argumenteaza :
- dirigintele de santier reprezinta interesele beneficiarului in raport cu proiectantul si constructorul;
-in zona rurala casele construite nu se spun obligativitatii verificarii din partea Inspectoratului de Stat in Constructii;
-fara o validare profesionista a fiecarei etape, constructia respectiva nu va putea avea o reala "carte a constructie'";
-riscurile de locuire intr-o astfel de locuinta sunt enorme, normativele legate de statica, de calitatea si conformitatea lucrarilor si a materialeleor folosite nu sunt aleatorii ci obligatorii.
Cele auzite ma pun pe ganduri. Oare l-a noi fiecare intrebare trebuie sa aiba raspunsul "d-aia", oare trebuie sa ni se intample ceva rau ca sa renuntam la a spune"se poate si asa, sau merge si asa"....
Cand ma uit in jurul meu inclin sa cred ca functionam pe principiul" noua nu poate sa ni se intample ceva rau, tot ce traim e d-aia si in tot ce facem merge si asa, ca dracul nu e asa negru si ce nu platesti azi maine , maine nu mai trebuie".
Din experienta mea stiu ca ce e gratis costa foarte mult. O sa exemplific cu cateva situatii intalnite in experienta profesionala si particulara.
Acum cateva zile sotul meu primeste un telefon de la o persoana care ii cere o oferta de Dirigentie de santier. Pentru a avea un start de discutie si negociere incepe sa-i ceara beneficiarului mai multe detalii legate de constructie (stadiu fizic, destinatie constructie, regim de inaltime, regie proprie sau antreprenoriat , etc". Interlocutorul ii raspunde ca respectiva investitie este gata si este facuta ca la carte si doar are nevoie de semnatura pe procesul verbal de receptie finala. Cand aude acest raspuns sotul meu ii raspunde ca nu poate sa puna pur si simplu stampila pe un document fara a respecta toate prevederile cuprinse in normativele de constructie . Din vorba in vorba afla ca potentialul beneficiar vinde piese auto si ca dansul a mai construit si in trecut si a considerat ca suma platita unui diriginte de santier este prea mare si ca de fiecare data gaseste o cunostiinta care pentru 100 de euro(aproape gratis) ii semneaza actele de care are nevoie. Ce efort face, in 15 minute ia 100 de euro? Observ ca sotul meu incepe sa se enerveze si il aud zicand:"Vi se pare mult sa platiti un diriginte de santier cu 600 de euro pentru 4 luni, dar vi se pare putin sa dati 100 de euro pentru 15 minute?"
In final il refuza si inchide telefonul .
Imi explica cat de scump poate sa fie acest "gratis" in viitor si imi argumenteaza :
- dirigintele de santier reprezinta interesele beneficiarului in raport cu proiectantul si constructorul;
-in zona rurala casele construite nu se spun obligativitatii verificarii din partea Inspectoratului de Stat in Constructii;
-fara o validare profesionista a fiecarei etape, constructia respectiva nu va putea avea o reala "carte a constructie'";
-riscurile de locuire intr-o astfel de locuinta sunt enorme, normativele legate de statica, de calitatea si conformitatea lucrarilor si a materialeleor folosite nu sunt aleatorii ci obligatorii.
Cele auzite ma pun pe ganduri. Oare l-a noi fiecare intrebare trebuie sa aiba raspunsul "d-aia", oare trebuie sa ni se intample ceva rau ca sa renuntam la a spune"se poate si asa, sau merge si asa"....
Cand ma uit in jurul meu inclin sa cred ca functionam pe principiul" noua nu poate sa ni se intample ceva rau, tot ce traim e d-aia si in tot ce facem merge si asa, ca dracul nu e asa negru si ce nu platesti azi maine , maine nu mai trebuie".
joi, 24 martie 2011
The cause now....la Romani
Cred ca noua, romanilor ne place sa traim "vazul celorlalti". Nu vreau sa supar pe cineva, asta este parerea mea. Poate o sa mi se spuna ca sunt foarte subiectiva. Sigur ca da, in orice zic este o mare incarcatura personala. Analizez ce se intampla prin prisma educatiei si experientei mele.
Nu pot trage concluzii din experienta altora.
De ce cred ca asa ne place noua sa traim? Cred ca suferim congenital de dorinta de a fii in fata:
- ne facem case nu pentru nevoia de locuit si confort a familiei noastre, ci pentru cei care trec pe strada;
- ne cumparam masini mari, cu mii de cmc, incape in ele si garsoniera stapanului;
- ne facem gardini frumoasa, reguli tari de fengshui, dar aruncam sacii cu iarba in dreptul portii vecinului, la noi sa fie frumos;
- ne place sa fim solidari, cu elefantii din India, cu plantatiile de cacao, balenele, energia verde, mai ca avem in lista de prieteni si perne si saltele;
-sustinem campanii de salvare a spitalelor, a cinematografelor din cine stie ce satuc, a apei de ploaie;
-suntem salavatorii copiilor, ai medicilor, ai celor abuzati
-sustinem cauza multor popoarea aflate la mii de km distanta, dar nu facem mai nimc pentru cei aproape de noi si suferinta.
-protestam pe net, suntem nemultumiti si avem convingerea ca detinem adevarul.
Toate acestea m-au facut sa cred ca "the cause" este motto-ul vietii noastre. Suntem mereu oriunde si oricand.
Dragi prieteni, nu voi subscrie la nicio cauza. Stiu doar ca am cauzele mele pe care trebuie sa le respect.
Trebuie sa fiu un bun crestin si ca daca cineva este in suferinta sa-l pot ajuta.
Traiesc in comunitate si am obligatia sa respect ce e in jurul meu, oameni si natura. Si toate acestea in liniste si fara a spune ca am facut ceva maret. Sunt doar un om care cunoaste explicatia cuvintelor:demnitate, modestie, educatie, bun simt si moralitate.
In rest, nu subscriu la demisii, poluare, incalzirea globala.... nu-mi doresc sa salvez planeta ci doar sa-mi umplu gradina de flori.
Nu pot trage concluzii din experienta altora.
De ce cred ca asa ne place noua sa traim? Cred ca suferim congenital de dorinta de a fii in fata:
- ne facem case nu pentru nevoia de locuit si confort a familiei noastre, ci pentru cei care trec pe strada;
- ne cumparam masini mari, cu mii de cmc, incape in ele si garsoniera stapanului;
- ne facem gardini frumoasa, reguli tari de fengshui, dar aruncam sacii cu iarba in dreptul portii vecinului, la noi sa fie frumos;
- ne place sa fim solidari, cu elefantii din India, cu plantatiile de cacao, balenele, energia verde, mai ca avem in lista de prieteni si perne si saltele;
-sustinem campanii de salvare a spitalelor, a cinematografelor din cine stie ce satuc, a apei de ploaie;
-suntem salavatorii copiilor, ai medicilor, ai celor abuzati
-sustinem cauza multor popoarea aflate la mii de km distanta, dar nu facem mai nimc pentru cei aproape de noi si suferinta.
-protestam pe net, suntem nemultumiti si avem convingerea ca detinem adevarul.
Toate acestea m-au facut sa cred ca "the cause" este motto-ul vietii noastre. Suntem mereu oriunde si oricand.
Dragi prieteni, nu voi subscrie la nicio cauza. Stiu doar ca am cauzele mele pe care trebuie sa le respect.
Trebuie sa fiu un bun crestin si ca daca cineva este in suferinta sa-l pot ajuta.
Traiesc in comunitate si am obligatia sa respect ce e in jurul meu, oameni si natura. Si toate acestea in liniste si fara a spune ca am facut ceva maret. Sunt doar un om care cunoaste explicatia cuvintelor:demnitate, modestie, educatie, bun simt si moralitate.
In rest, nu subscriu la demisii, poluare, incalzirea globala.... nu-mi doresc sa salvez planeta ci doar sa-mi umplu gradina de flori.
marți, 1 martie 2011
De Martisor, cu drag Teodora
Pe zi ce trece imi dau seama ce mult noroc am ! Noroc ca sunt sanatoasa, ca familia mea e fericita, ca am un copil minunat.
Noroc, fiindca reusesc sa adun in jurul meu doar persoanele pentru care Dumnezeu a avut vreme si a vegheat cu rabdare sa le puna frumusete pe chip si in suflet.
Noroc, ca stiu sa separ politetea de sinceritate, respectul de datorie.
Noroc ca o stiu si pe Teodora. De cand am vorbit la telefon am simtit ca are tot cei trebuie unui tanar sa se realizeze in viata :
-caracter puternic
-moralitate
-onestitate
-devotament
-profesionalism
-punctualitate si creativitate.
Aproape un an am avut discutii la telefon si pe email.
si vine ziua
Am baut o cafea, am fumat o tigara si mi-am umplut inima de fericire, acea fericire pe care o simti cand imaginea ta pentru o persoana este aceeasi(chiar mai puternica) dupa ce stai fata in fata.
Rareori mai ajungem sa avem dispozitia de a vedea omul din spatele biroului. Deseori ne comportam "ca la carte", cum scrie in "procedura".
Iti multumesc Teodora pentru bucuria intalnirii cu tine.
Norocul este al meu.
Nu teoriile economice, nu pretul barilului, nu crizele economice ne pozitioneaza in vremea asta, ci copii minunati de la care e timpul sa invete toti din generatia mea.
Noroc, fiindca reusesc sa adun in jurul meu doar persoanele pentru care Dumnezeu a avut vreme si a vegheat cu rabdare sa le puna frumusete pe chip si in suflet.
Noroc, ca stiu sa separ politetea de sinceritate, respectul de datorie.
Noroc ca o stiu si pe Teodora. De cand am vorbit la telefon am simtit ca are tot cei trebuie unui tanar sa se realizeze in viata :
-caracter puternic
-moralitate
-onestitate
-devotament
-profesionalism
-punctualitate si creativitate.
Aproape un an am avut discutii la telefon si pe email.
si vine ziua
Am baut o cafea, am fumat o tigara si mi-am umplut inima de fericire, acea fericire pe care o simti cand imaginea ta pentru o persoana este aceeasi(chiar mai puternica) dupa ce stai fata in fata.
Rareori mai ajungem sa avem dispozitia de a vedea omul din spatele biroului. Deseori ne comportam "ca la carte", cum scrie in "procedura".
Iti multumesc Teodora pentru bucuria intalnirii cu tine.
Norocul este al meu.
Nu teoriile economice, nu pretul barilului, nu crizele economice ne pozitioneaza in vremea asta, ci copii minunati de la care e timpul sa invete toti din generatia mea.
luni, 21 februarie 2011
Crestere 0,1%
Nu am mai notat nimic din sfarsit de octombrie 2010.
Multa vreme.........., aproape sa ma uite si dl Google.:)
Un coleg de serviciu m-a intrebat ce este cu criza asta? De ce nu mai zic un cuvant desprea ea?
Cred ca aceasta criza o sa ocupe multe pagini in toate dictionarele si in toate limbile pamantului, 6500 sau cate or fi in realitate.
Nu stiu acum daca e V, L, U sau W. Un lucru il cred, o sa fie o lunga perioada plina de tot felul de crize. Nu sunt pesimista, doar ca un lucru rau nu vine niciodata singur, zice la proverb. Se vorbeste mult de crizele energetice, de o noua criza, cea alimentara....
Pe mine ma sperie cel mai mult ca aceasta criza scoate cei mai rau din noi.
Cred ca si cifrele nu mai is cifre. Cand aud crestere de 0,1% a PIb-lui ma gandesc daca este cuprinsa si marja de eroare de 2-3%? Glumesc desigur. Cu ce nu glumesc este ca iesirea din recesiune nu este acelasi lucru cu iesirea din criza.
Se considera ca un stat a iesit din recesiune daca a inregistrat o crestere economica trimestriala comparativ cu precedentele trei luni, dupa o serie de intervale de scadere.
Multa vreme.........., aproape sa ma uite si dl Google.:)
Un coleg de serviciu m-a intrebat ce este cu criza asta? De ce nu mai zic un cuvant desprea ea?
Cred ca aceasta criza o sa ocupe multe pagini in toate dictionarele si in toate limbile pamantului, 6500 sau cate or fi in realitate.
Nu stiu acum daca e V, L, U sau W. Un lucru il cred, o sa fie o lunga perioada plina de tot felul de crize. Nu sunt pesimista, doar ca un lucru rau nu vine niciodata singur, zice la proverb. Se vorbeste mult de crizele energetice, de o noua criza, cea alimentara....
Pe mine ma sperie cel mai mult ca aceasta criza scoate cei mai rau din noi.
Cred ca si cifrele nu mai is cifre. Cand aud crestere de 0,1% a PIb-lui ma gandesc daca este cuprinsa si marja de eroare de 2-3%? Glumesc desigur. Cu ce nu glumesc este ca iesirea din recesiune nu este acelasi lucru cu iesirea din criza.
Se considera ca un stat a iesit din recesiune daca a inregistrat o crestere economica trimestriala comparativ cu precedentele trei luni, dupa o serie de intervale de scadere.
miercuri, 27 octombrie 2010
Contemporan cu vremea in care traiesti
Este adevarat ca fiecare vreme are oamenii ei. Is si oameni care au trecut peste mai multe vremi. Nu pot sa-i enumer pe fiecare, is prea multi pentru un post atat de mic. Ma gandesc la scriitori, muzicieni, arhitecti, scluptori, matematicieni,pictori etc....
Tot atat de adevarat este si faptul ca nu te poti rupe de timpul in care traiesti. Trebuie sa fii contemporan cu fiecare zi din viata.
Dar ma intreb, trebuie sa accept orice se intampla, doar pentru faptul ca face parte din vremea mea?
Nu, in niciun caz, nu. Pot intelege ca totul este diferit decat acum 20 sau 30 de ani, dar nu pot fabrica scuze pentru tot ce mi se intampla.
Nu o sa caut explicatii pentru:
- mitocanie;
- lipsa bun simt;
- vulgaritate sub orice forma;
- avaritie.
Nu o sa accept niciodata ca trebuie sa te dezbraci de tot( educatie, respect, loc de buna ziua, haine) doar pentru bani, sau ca e" criza".
Am ajuns sa cred ca generatia mea nu lasa mare lucru in urma ei. Mai rau, am mai stricat inca o generatie, cea a copiilor nostrii.
Tinerii au vazut la noi ca daca nu "calci totul in picioare " nu reusesti sa ai un loc in vreme.
Tinerii au invatat de la noi ca etic inseamna slabiciune, ca morala este idealism, ca buna crestere este ceva anacronic, ca bunul simt este pentru cei slabi.
Ca cei 7 ani de-acasa nu au trecut clasa. Ana Karenina a incremenit o generatie in visare.
Adevarata a ramas doar expresia" scopul scuza mijloacele, cum a zis nemuritorul "Gambeta".
Nicolae Filimon este contemporan cu noi.
Cu singura diferenta ca suntem inconjurati de multi" Ciocoi ", mai multi noi decat vechi.
Uneori contemporaneitatea e o notiune "putin frecventabila" ca sa-l citez pe Maestru Serban Foarta.
Tot atat de adevarat este si faptul ca nu te poti rupe de timpul in care traiesti. Trebuie sa fii contemporan cu fiecare zi din viata.
Dar ma intreb, trebuie sa accept orice se intampla, doar pentru faptul ca face parte din vremea mea?
Nu, in niciun caz, nu. Pot intelege ca totul este diferit decat acum 20 sau 30 de ani, dar nu pot fabrica scuze pentru tot ce mi se intampla.
Nu o sa caut explicatii pentru:
- mitocanie;
- lipsa bun simt;
- vulgaritate sub orice forma;
- avaritie.
Nu o sa accept niciodata ca trebuie sa te dezbraci de tot( educatie, respect, loc de buna ziua, haine) doar pentru bani, sau ca e" criza".
Am ajuns sa cred ca generatia mea nu lasa mare lucru in urma ei. Mai rau, am mai stricat inca o generatie, cea a copiilor nostrii.
Tinerii au vazut la noi ca daca nu "calci totul in picioare " nu reusesti sa ai un loc in vreme.
Tinerii au invatat de la noi ca etic inseamna slabiciune, ca morala este idealism, ca buna crestere este ceva anacronic, ca bunul simt este pentru cei slabi.
Ca cei 7 ani de-acasa nu au trecut clasa. Ana Karenina a incremenit o generatie in visare.
Adevarata a ramas doar expresia" scopul scuza mijloacele, cum a zis nemuritorul "Gambeta".
Nicolae Filimon este contemporan cu noi.
Cu singura diferenta ca suntem inconjurati de multi" Ciocoi ", mai multi noi decat vechi.
Uneori contemporaneitatea e o notiune "putin frecventabila" ca sa-l citez pe Maestru Serban Foarta.
miercuri, 13 octombrie 2010
"Batranetea = timpul de a aplica intelepciunea"
Incep acest post cu un citat din Jean Jacques Rousseau "tineretea e timpul de a invata intelepciunea, batranetea e timpul de a o aplica".
Oare ne mai gandim la sensul acestor cuvinte? Oare intelepciunea mai este apanajul oamenilor in varsta?
Dupa imaginile pe care le-am vazut la tv cu doi oameni de cultura intr-o ipostaza ce nu are nimic in comun cu intelepciunea, nici macar cu un minim de decenta si respect, incep sa am mari semne de intrebare.
Intrebari legate de respectul pe care il datoram familiei, prietenilor, comunitatii, dar mai ales respectul pentru propria persoana.
Nu stiu ce m-a tulburat mai tare in ultimile zile, aceste imagini sau faptul ca un parlamentar ne spunea ca pensia medie este de 6.000 de lei?
De la parlamentari nicio surpriza, nimic nou sub soare.
Pozele cu cei 2 actori imi aduc o stare de inconfort psihic greu de descris. Cum ar zice Maestru Serban Foarta "alte personaje nefrecventabile".
Sunt trista. Nu stiu ce povesti "din trecut" o sa le spun nepotilor mei. Nu o sa mai incerc niciodata fiorul pe care il simteam cand tatal meu vorbea de Birlic, Faramita Lambru, familia Oroveanu, Regina Maria, Parcul Carol, Brancusi, Auguste Rodin sau Goya.
Imi aduc aminte ca la fiecare intrebare aveam un cel putin un raspuns.
Nu o sa am prea multe de povestit despre oamenii vremii mele.
Sper ca Dumnezeu sa-mi dea harul sa vorbesc frumos despre cum as fi dorit sa ramana ei in sufletul si in inima mea.
Macar "mintea cea de pe urma" sa ajunga la noi.
Oare ne mai gandim la sensul acestor cuvinte? Oare intelepciunea mai este apanajul oamenilor in varsta?
Dupa imaginile pe care le-am vazut la tv cu doi oameni de cultura intr-o ipostaza ce nu are nimic in comun cu intelepciunea, nici macar cu un minim de decenta si respect, incep sa am mari semne de intrebare.
Intrebari legate de respectul pe care il datoram familiei, prietenilor, comunitatii, dar mai ales respectul pentru propria persoana.
Nu stiu ce m-a tulburat mai tare in ultimile zile, aceste imagini sau faptul ca un parlamentar ne spunea ca pensia medie este de 6.000 de lei?
De la parlamentari nicio surpriza, nimic nou sub soare.
Pozele cu cei 2 actori imi aduc o stare de inconfort psihic greu de descris. Cum ar zice Maestru Serban Foarta "alte personaje nefrecventabile".
Sunt trista. Nu stiu ce povesti "din trecut" o sa le spun nepotilor mei. Nu o sa mai incerc niciodata fiorul pe care il simteam cand tatal meu vorbea de Birlic, Faramita Lambru, familia Oroveanu, Regina Maria, Parcul Carol, Brancusi, Auguste Rodin sau Goya.
Imi aduc aminte ca la fiecare intrebare aveam un cel putin un raspuns.
Nu o sa am prea multe de povestit despre oamenii vremii mele.
Sper ca Dumnezeu sa-mi dea harul sa vorbesc frumos despre cum as fi dorit sa ramana ei in sufletul si in inima mea.
Macar "mintea cea de pe urma" sa ajunga la noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
