Fericirea are putine reguli.

Savureaza micile momente – bucura-te de zambetul oricarui om intalnit pe strada;

Nu te mai compara – decat cu tine insuti!

Uita de bani si putere -toti cautatorii de comori au murit tristi, disperati si singuri.

Stabileste scopuri si munceste pentru a le atinge- sa nu uitam ca si copii sunt scopul existentei fiecarui parinte;

Ia initiativa la birou si ajutati colegii- fara munca in echipa apare competitia nesanatoasa care nu permite evolutia pe termen lung a unei companii, sau a personalitatii individuale;

Fa-ti prieteni, pretuieste-ti familia;

Fa sport in si miscare in aer liber. Uita de telefon, email si citeste o carte cu foi ingalbenite;

Vezi partea plina a paharului... intotdeauna. Cand observi ca e gol, gaseste solutii sa-l umplii cu visele si gandurile tale frumoase;

Multumeste din suflet pentru familie, pentru prieteni si oamenii minunati intalniti in calatoria vietii;

Fa cadouri, multe cadouri, mici cadouri. Aduce fericire si celui care primeste si celui care daruieste;

Roaga-te si munceste. Munceste si roaga-te- (Sf.Benedict) si mai completez, iubeste, citeste .

Economisirea- manual obligatoriu de studiu

Nu cred ca mai au importanta astazi teoriile legate de forma crizei, L, V, W.... Senzatia generala este ca suntem intr-o profunda criza care a zuguduit sisteme economice, financiare, sociale si aceasta o sa dureze destul de mult incat predictiile nu isi mai gasesc rostul.
De la criza datoriilor bancare, individuale, publice sau suverane, totul arata ca economia lumii se schimba si nici cei mai avizati sau cei care fac cartile nu au un raspuns la intrebarea cand intram pe o crestere sanatoasa.
Cresteri de 1,5 %, 2% ale Pib nu mai impresioneaza pe nimeni.
Sunt statistica si nu reflecat o crestere reala bazata pe plus valoare. Germania anunta o crestere mai mica decat Romania. Oare nemtilor o sa le fie mai greu ca romanilor?. Personal cred in cifrele Germaniei si mai putin in predictiile noastre bugetare. Putini europeni vor resimiti in acest an o imbunatatirea a nivelului de trai. Cred ca nici 2013 nu va fi mai darnic.
Uneori am senzatia ca in economia de astazi multe mecanisme nu se mai regleaza atat de simplu prin cerere si oferta. Cauza o vad intr-o supralicitare pe anumite perioadei fie a cererii, fie a ofertei. Motivele sunt variate de la tara la tara. Un numitor comun este insa rostogolirea valorii pana la niste praguri in cat numai stim exact ce am cumparat cu sume pline de multe zerouri.
Ca sa ajunga aici economiile puternice au avut nevoie de cateva decenii. Nu va fi diferit nici acum.
Capitalismul ultimilor ani a construit o lumea bazata pe consum si risipa. Criza a saracit peste noapte milioane de oameni. Statele se dovedesc incapabile sa-si asume si sa rezolve probleme sociale ale populatiei. Ce putem face? Sa ne adapatam. Una din formele de adaptare o constituie si invatatura economisirii.

In saptamna de Craciun

Intram in Saptamana Craciunului, Saptamana luminata a recunostiintei.

Incerc sa ignor globurile si brazii din magazine. Incerc sa nu aud colindele care se aud din sfarsit de noiembrie. Am incercat sa nu intru din 5 decembrie in "febra Craciunului". URAAAAAAAAAAAA, am reusit din nou!
Acum 18 ani un prieten din Germania imi spune ca uraste Craciunul deoarece a devenit o sarbatoare comerciala. Nu stiam ce vrea sa zica, am inteles acum, toate produsele sunt cu "dedicatie" de Craciun. Copii nu se mai pot bucura de magia Bradului care era impodobit in Ajun de Craciun, noi nu ne mai bucuram de colindele din ziua de Craciun.
Suntem intr-o piata cu banii din ce in ce mai putini si din ce in ce mai scumpi, totul e comert, vorba aceea "ce e mult strica, ce e putin nu ajunge".
Si vine Craciunul! O sa ma pregatesc asa cum au facut-o parintii si bunicii mei. Cu casa curata, cu masa curata, cu sufletul curat. Si cand totul straluceste iau o pauza de cafea si ii multumesc lui Dumnezeu pentru anul ce trece si pentru cel ce vine.
Am un album in care strang tot binele din fiecare an. Azi scriu multumiri pentru sanatate, pentru familie, pentru fiecare zi ce a trecut din 2011. Si mai scriu in albumul meu, cu litere de Tipar, numele oamenilor dragi cu care m-am intalnit si vorbit. Le multumesc ca am fost impreuna un An dintr-un An!

Un altfel de studiu

Azi am urmarit una din cererile de "acceptare" pe linkedIn. Din curiozitate am citit mai multe desprea activitatea persoanei si compania pe care o reprezinta. Am inteles ca "go to basic" este un concept care se doreste fundament pentru vremurile care vin.
Am constatat ca azi ca ce intampla la Paris il afecteaza si pe ultimul om din Surupata de sus, problemele legate de noi ca oameni sunt aceleasi, cu mici particularitati si diferente.Natura lucrurilor si a oamenilor este aceeasi. Este globalizare economica dar si comportamentala.
Am tradus in aceasta parte cateva cuvinte legate de manageri.

Cu siguranta eu am fost si raman o norocoasa.
Liderii:

- Există lideri care au nevoie de rezultate mai bune, dar recompenseaza pe cei care pretind a fi ocupati şi prost organizati?

- Există manageri care au nevoie de calitate la locul de muncă, dar termenele stabilite sunt de-a dreptul absurde pentru realizarea lor ?

- Există manageri care au nevoie de soluţii robuste la problemele companiei, dar recompenseaza creativitate?

- Exista manageri care vorbesc de dreptate, loialitate şi de etică, şi apoi plătesc salarii mai mari pentru noii veniti sau cei care ameninţă să plece?

- Există lideri care au nevoie de simplificare, dar recompenseaza pe cei care complica problemele si se multiplica trivialităţi?

- Există manageri care-si doresc un mediu armonios la locul de muncă, dar favorizează pe cei care ţipa, recompensand de multe ori comportamentul asertiv in organizatie si in afara ei, asemnei proverbului” coplilul care nu nu plânge, nu primeste sân?

- Are cineva nevoie de colaboratori de creaţie, dar ii reduc la tacere pe cei care îndrăznesc să nu sunt de acord?
Stern Consult a facut acest studiu pentru mangeri din Franta, Spania si Anglia.
Si inchei in buna mea nota optimista. Businessul are nevoie de onestitate si corectitudine, oamenii au nevoi de onestitate si corectitudine. Parca iar ma duc cu gandul la Premiul Nobel pentru incredere:)

Puteti citi mai multe pe : http://www.sternconsultants.com

Viitorul intors la trecut.

Viitorul bun ca si trecutul. La prima vedere pare o nebunie sa gandesti asa. Cum? Sa-ti doresti viitorul ca trecutul?
Raspunsul meu, da. Astazi lumea se confrunta cu 1.000 de probleme si toate au nevoie de rezolvare in acelasi timp. O sa ne amintim ca si alta data a fost la fel. personal nu cred, lumea a avut 1.000 de probleme dar nu toate trebuiau rezolvate in acelasi timp.
sa ne gandim:
- crize peste crize, nu gasim rezolvare la una si apare alta;
- state puternice ce nu visau vreodata ca se vor confrunta cu imense datorii publice;
- siteme financiare, economice, sociale, educationale etc, care trag sa moara si nu stim cu ce sa le inlocuim sau cum sa le repunem pe linia de plutire;
- dezvoltari economice halucinante pentru vreme de criza- modelul China.
O vorba populara spune'cresti, cresti pana te opresti", dilema este unde te opresti, la plus 10, la zero sau pe minus.
Pana si expresia"unde-s multi puterea creste" este demonetizata. Se vede cu ochiul liber ca slabiciunile unui singur stat integrat intr-un puternic sistem politic si economic, poate rostogolii ca bulgarele de zapada intreaga constructie.
Deficite stabilite dupa nicio regula. In cazul Romaniei un deficit de 1,9% nu face altceva decat sa acopere dobanzile ce vin la scadenta in 2012. Stiu, acest deficit e pe placul FMI. 1,9% le ofera siguranta ca vor recupera dobanzile si vor rostogolii datoria. Cel puntin pentru 3-4 ani FMI are planul facut. Noi putem spera la un singur lucru, 2012 sa fie la fel de bun ca 2011.

"Ramada si radacinile noastre"

Saptamana trecuta am fost la un eveniment la Brasov. Locatia aleasa a fost Ramada Hotel din Sacele. Un hotel de 4 stele, rece, curat, nimic spectaculos fata de altele din aceasta categorie.
Personalul mereu disponibil si amabil. Nota bene.
In ansamblul totul parea sa fie la nivelul asteptarilor.
Dupa eveniment am hotarat impreuna cu colegii si prietenii sa luam masa in restaurantul hotelului.
Era destul de tarziu, aproape de ora ultimei comenzi.
Ni s-a luat comanda si am fost serviti foarte prompt si cu o extraordinara politete.
Am inteles ca mancarea a fost excelenta. Eu am comandat platou cu branzeturi aromate. Cateva felii din mai multe sortimente de branza, foarte asemnatoare, incat nu mi-am dat seama care erau cele aromate. Dar cum zice bunica mea "mancarea e fudulie, bautura e temelie", am comandat un fresh cu miere. Intre timp incep sa privesc cu atentie modul in care este decorat restaurantul. Un fel de Sura Dacilor din anii "80. Lambriuri de lemn, nefinisate, pulturi imbracate intr-un fel de material ce imita caramida aparenta, tavane de rigips si lemn prost lucrate, parca era facut din resturile ramase pe un santier... trist, trist. Pe pereti atarnau cateva farfurii ce se doreau a fi din ceramica de Hurezu, poate chiar erau, dar atat de mici incat pareau ca niste scrumiere prinse de tavanul unei camere.
Este o diferenta enorma intre holul hotelului si restaurant.
Contrariata am intrebat de ce . Mi s-a raspuns ca este un restaurant tipic romanesc.
Si ca sa ne intareasca argumentatia am vazut ca pe un intreg peretele erau 8-10 poze in care erau prezentate imagini de tarani romani. Femeile aveau fetele brazdate de ridurile unei vieti grele. Basmalele de pe cap pareau sa acopere si putina lumina din priviri. Barbatii erau sarac imbracati, rezemati in bate de ciobani, cu tigara in coltul gurii. In putinele imagini in care zambeau o faceau rusinati de lipsa dintilor. Intr-un tarziu am intrebat ce este cu pozele. Doamna care ne servea revine in cateva minute cu raspunsul. Fotografiile is puse cu rolul de a ne aduce aminte de "unde ne tragem".
As vrea sa spun domnilor de la Ramada ca poporul roman a avut la radacini si boieri si tarani, si saraci si bogati, la fel ca toate natiile de pe fata pamantului. Tare mi-as dori ca la urmatoare vizita sa vad si niste doamne cu palarii si umbrelute plimbandu-se intr-o dupa-amiaza la sosea.
Cativa domni cu monoculu, panama si ceasuri de argint la buzunar. Sigur, cativa dintre noi isi gasesc radacinile aici.

A fi sau a nu fi pe"net"

Inainte de a intra pe pagina mea de jurnal ratacit am dat un serch pe google.ro sa vad ce mai face Vera heiman pe blogul ei.E mult si pretentios spus blog chiar daca tehnic asa se zice. Simplu, nu am calitatile unui blogger, scriu rar si fara a reclama prea multe competente.
Ce m-a surprins este ca am vazut ca am cont pe o multime de site-uri, o Dumnezeule cat de mare ai lasat gradina ta de incap si toti cei dusi cu capul.
M-am intristat. Stiu ca in online totul este posibil, mai ca in viata de zi cu zi, vorba aceea viata bate filmul.
E simplu sa-i faci cuiva un cont pe orice site. E simplu sa-i pui intreaga viata intr-un cos cu mizeriile exitentei altcuiva.
E simplu sa-i iei numarul de card, adresa....totul e simplu.
Am vazut ca practic este luat cu copy- paste profilul meu de pe facebook. Profilul meu este public, asa ma pot gasi colaboratorii mei cu care lucrez de cativa ani fara a ne vedea"face to face", ca sa zic asa :)
Personal consider ca viata mea este una si aceeasi in "offline si cea online". Totdeauna am fost atenta ca gesturile si actiunile mele sa atinga cat mai putin intimitatea persoanelor cu care interactionez. Sa fac mai mult decat zic.

Credintele mele "fa bine si primesti bine, daruiesti si primesti, ai grija sa stii cum primesti pentru a pretui darurile" nu se suprapun pe dorintele de traffic.
Viata celor care lucram in online este o carte deschisa pe care o citesc si cei cu educatie si cei fara. Daca nu-ti place scrisul cuiva nu inseamna ca ai dreptul sa mazgalesti.
M-am intristat si am realizat a osutamiaoara ca traim intr-o lume din ce in ce mai murdara.