Contemporan cu vremea in care traiesti

Este adevarat ca fiecare vreme are oamenii ei. Is si oameni care au trecut peste mai multe vremi. Nu pot sa-i enumer pe fiecare, is prea multi pentru un post atat de mic. Ma gandesc la scriitori, muzicieni, arhitecti, scluptori, matematicieni,pictori etc....
Tot atat de adevarat este si faptul ca nu te poti rupe de timpul in care traiesti. Trebuie sa fii contemporan cu fiecare zi din viata.
Dar ma intreb, trebuie sa accept orice se intampla, doar pentru faptul ca face parte din vremea mea?
Nu, in niciun caz, nu. Pot intelege ca totul este diferit decat acum 20 sau 30 de ani, dar nu pot fabrica scuze pentru tot ce mi se intampla.
Nu o sa caut explicatii pentru:
- mitocanie;
- lipsa bun simt;
- vulgaritate sub orice forma;
- avaritie.
Nu o sa accept niciodata ca trebuie sa te dezbraci de tot( educatie, respect, loc de buna ziua, haine) doar pentru bani, sau ca e" criza".

Am ajuns sa cred ca generatia mea nu lasa mare lucru in urma ei. Mai rau, am mai stricat inca o generatie, cea a copiilor nostrii.
Tinerii au vazut la noi ca daca nu "calci totul in picioare " nu reusesti sa ai un loc in vreme.
Tinerii au invatat de la noi ca etic inseamna slabiciune, ca morala este idealism, ca buna crestere este ceva anacronic, ca bunul simt este pentru cei slabi.
Ca cei 7 ani de-acasa nu au trecut clasa. Ana Karenina a incremenit o generatie in visare.

Adevarata a ramas doar expresia" scopul scuza mijloacele, cum a zis nemuritorul "Gambeta".
Nicolae Filimon este contemporan cu noi.
Cu singura diferenta ca suntem inconjurati de multi" Ciocoi ", mai multi noi decat vechi.

Uneori contemporaneitatea e o notiune "putin frecventabila" ca sa-l citez pe Maestru  Serban Foarta.

"Batranetea = timpul de a aplica intelepciunea"

Incep acest post cu un citat din Jean Jacques Rousseau "tineretea e timpul de a invata intelepciunea, batranetea e timpul de a o aplica".

Oare ne mai gandim la sensul acestor cuvinte? Oare intelepciunea mai este apanajul oamenilor in varsta?

Dupa imaginile pe care le-am vazut la tv cu doi oameni de cultura intr-o ipostaza ce nu are nimic in comun cu intelepciunea, nici macar cu un minim de decenta si respect, incep sa am mari semne de intrebare.
Intrebari legate de respectul pe care il datoram familiei, prietenilor, comunitatii, dar mai ales respectul pentru propria persoana.
Nu stiu ce m-a tulburat mai tare in ultimile zile, aceste imagini sau faptul ca un parlamentar ne spunea ca pensia medie este de 6.000 de lei?
De la parlamentari nicio surpriza, nimic nou sub soare.
Pozele cu cei 2 actori imi aduc o stare de inconfort psihic greu de descris. Cum ar zice Maestru Serban Foarta "alte personaje nefrecventabile".

Sunt trista. Nu stiu ce povesti "din trecut" o sa le spun nepotilor mei. Nu o sa mai incerc niciodata fiorul pe care il simteam cand tatal meu vorbea de Birlic, Faramita Lambru, familia Oroveanu, Regina Maria, Parcul Carol, Brancusi, Auguste Rodin sau Goya.
Imi aduc aminte ca la fiecare intrebare aveam un cel putin un raspuns.

Nu o sa am prea multe de povestit despre oamenii vremii mele.
Sper ca Dumnezeu sa-mi dea harul sa vorbesc frumos despre cum as fi dorit sa ramana ei in sufletul si in inima mea.
Macar "mintea cea de pe urma" sa ajunga la noi.