miercuri, 26 octombrie 2011

"Ramada si radacinile noastre"


Saptamana trecuta am fost la un eveniment la Brasov. Locatia aleasa a fost Ramada Hotel din Sacele. Un hotel de 4 stele, rece, curat, nimic spectaculos fata de altele din aceasta categorie.
Personalul mereu disponibil si amabil. Nota bene.
In ansamblul totul parea sa fie la nivelul asteptarilor.
Dupa eveniment am hotarat impreuna cu colegii si prietenii sa luam masa in restaurantul hotelului.
Era destul de tarziu, aproape de ora ultimei comenzi.
Ni s-a luat comanda si am fost serviti foarte prompt si cu o extraordinara politete.
Am inteles ca mancarea a fost excelenta. Eu am comandat platou cu branzeturi aromate. Cateva felii din mai multe sortimente de branza, foarte asemnatoare, incat nu mi-am dat seama care erau cele aromate. Dar cum zice bunica mea "mancarea e fudulie, bautura e temelie", am comandat un fresh cu miere. Intre timp incep sa privesc cu atentie modul in care este decorat restaurantul. Un fel de Sura Dacilor din anii "80. Lambriuri de lemn, nefinisate, pulturi imbracate intr-un fel de material ce imita caramida aparenta, tavane de rigips si lemn prost lucrate, parca era facut din resturile ramase pe un santier... trist, trist. Pe pereti atarnau cateva farfurii ce se doreau a fi din ceramica de Hurezu, poate chiar erau, dar atat de mici incat pareau ca niste scrumiere prinse de tavanul unei camere.
Este o diferenta enorma intre holul hotelului si restaurant.
Contrariata am intrebat de ce . Mi s-a raspuns ca este un restaurant tipic romanesc.
Si ca sa ne intareasca argumentatia am vazut ca pe un intreg peretele erau 8-10 poze in care erau prezentate imagini de tarani romani. Femeile aveau fetele brazdate de ridurile unei vieti grele. Basmalele de pe cap pareau sa acopere si putina lumina din priviri. Barbatii erau sarac imbracati, rezemati in bate de ciobani, cu tigara in coltul gurii. In putinele imagini in care zambeau o faceau rusinati de lipsa dintilor. Intr-un tarziu am intrebat ce este cu pozele. Doamna care ne servea revine in cateva minute cu raspunsul. Fotografiile is puse cu rolul de a ne aduce aminte de "unde ne tragem".
As vrea sa spun domnilor de la Ramada ca poporul roman a avut la radacini si boieri si tarani, si saraci si bogati, la fel ca toate natiile de pe fata pamantului. Tare mi-as dori ca la urmatoare vizita sa vad si niste doamne cu palarii si umbrelute plimbandu-se intr-o dupa-amiaza la sosea.
Cativa domni cu monoculu, panama si ceasuri de argint la buzunar. Sigur, cativa dintre noi isi gasesc radacinile aici.

A fi sau a nu fi pe"net"


Inainte de a intra pe pagina mea de jurnal ratacit am dat un serch pe google.ro sa vad ce mai face Vera heiman pe blogul ei.E mult si pretentios spus blog chiar daca tehnic asa se zice. Simplu, nu am calitatile unui blogger, scriu rar si fara a reclama prea multe competente.
Ce m-a surprins este ca am vazut ca am cont pe o multime de site-uri, o Dumnezeule cat de mare ai lasat gradina ta de incap si toti cei dusi cu capul.
M-am intristat. Stiu ca in online totul este posibil, mai ca in viata de zi cu zi, vorba aceea viata bate filmul.
E simplu sa-i faci cuiva un cont pe orice site. E simplu sa-i pui intreaga viata intr-un cos cu mizeriile exitentei altcuiva.
E simplu sa-i iei numarul de card, adresa....totul e simplu.
Am vazut ca practic este luat cu copy- paste profilul meu de pe facebook. Profilul meu este public, asa ma pot gasi colaboratorii mei cu care lucrez de cativa ani fara a ne vedea"face to face", ca sa zic asa :)
Personal consider ca viata mea este una si aceeasi in "offline si cea online". Totdeauna am fost atenta ca gesturile si actiunile mele sa atinga cat mai putin intimitatea persoanelor cu care interactionez. Sa fac mai mult decat zic.

Credintele mele "fa bine si primesti bine, daruiesti si primesti, ai grija sa stii cum primesti pentru a pretui darurile" nu se suprapun pe dorintele de traffic.
Viata celor care lucram in online este o carte deschisa pe care o citesc si cei cu educatie si cei fara. Daca nu-ti place scrisul cuiva nu inseamna ca ai dreptul sa mazgalesti.
M-am intristat si am realizat a osutamiaoara ca traim intr-o lume din ce in ce mai murdara.