The cause now....la Romani

Cred ca noua, romanilor ne place sa traim "vazul celorlalti". Nu vreau sa supar pe cineva, asta este parerea mea. Poate o sa mi se spuna ca sunt foarte subiectiva. Sigur ca da, in orice zic este o mare incarcatura personala. Analizez ce se intampla prin prisma educatiei si experientei mele.
Nu pot trage concluzii din experienta altora.
De ce cred ca asa ne place noua sa traim? Cred ca suferim congenital de dorinta de a fii in fata:
- ne facem case nu pentru nevoia de locuit si confort a familiei noastre, ci pentru cei care trec pe strada;
- ne cumparam masini mari, cu mii de cmc, incape in ele si garsoniera stapanului;
- ne facem gardini frumoasa, reguli tari de fengshui, dar aruncam sacii cu iarba in dreptul portii vecinului, la noi sa fie frumos;
- ne place sa fim solidari, cu elefantii din India, cu plantatiile de cacao, balenele, energia verde, mai ca avem in lista de prieteni si perne si saltele;
-sustinem campanii de salvare a spitalelor, a cinematografelor din cine stie ce satuc, a apei de ploaie;
-suntem salavatorii copiilor, ai medicilor, ai celor abuzati
-sustinem cauza multor popoarea aflate la mii de km distanta, dar nu facem mai nimc pentru cei aproape de noi si suferinta.
-protestam pe net, suntem nemultumiti si avem convingerea ca detinem adevarul.
Toate acestea m-au facut sa cred ca "the cause" este motto-ul vietii noastre. Suntem mereu oriunde si oricand.
Dragi prieteni, nu voi subscrie la nicio cauza. Stiu doar ca am cauzele mele pe care trebuie sa le respect.
Trebuie sa fiu un bun crestin si ca daca cineva este in suferinta sa-l pot ajuta.
Traiesc in comunitate si am obligatia sa respect ce e in jurul meu, oameni si natura. Si toate acestea in liniste si fara a spune ca am facut ceva maret. Sunt doar un om care cunoaste explicatia cuvintelor:demnitate, modestie, educatie, bun simt si moralitate.

In rest, nu subscriu la demisii, poluare, incalzirea globala.... nu-mi doresc sa salvez planeta ci doar sa-mi umplu gradina de flori.

De Martisor, cu drag Teodora

Pe zi ce trece imi dau seama ce mult noroc am ! Noroc ca sunt sanatoasa, ca familia mea e fericita, ca am un copil minunat.
Noroc, fiindca reusesc sa adun in jurul meu doar persoanele pentru care Dumnezeu a avut vreme si a vegheat cu rabdare sa le puna frumusete pe chip si in suflet.
Noroc, ca stiu sa separ politetea de sinceritate, respectul de datorie.
Noroc ca o stiu si pe Teodora. De cand am vorbit la telefon am simtit ca are tot cei trebuie unui tanar sa se realizeze in viata :
-caracter puternic
-moralitate
-onestitate
-devotament
-profesionalism
-punctualitate si creativitate.
Aproape un an am avut discutii la telefon si pe email.
si vine ziua
Am baut o cafea, am fumat o tigara si mi-am umplut inima de fericire, acea fericire pe care o simti cand imaginea ta pentru o persoana este aceeasi(chiar mai puternica) dupa ce stai fata in fata.
Rareori mai ajungem sa avem dispozitia de a vedea omul din spatele biroului. Deseori ne comportam "ca la carte", cum scrie in "procedura".
Iti multumesc Teodora pentru bucuria intalnirii cu tine.
Norocul este al meu.
Nu teoriile economice, nu pretul barilului, nu crizele economice ne pozitioneaza in vremea asta, ci copii minunati de la care e timpul sa invete toti din generatia mea.