Cred ca toata lumea cunoaste aceasta balada populara. In analiza filozofica sau lirica a Mioritei s-au folosit tone de cerneala si hartie de la descoperirea ei de catre Alecu Russo si incepand cu publicarea acestei balade de carte Vasile Alecsandri in 1852 si pana in zilele noastre. Stim ca aceasta balada populara a circulat pe cale orala si se cunosc peste o mie de variante.
Actiunea se petrece intr-un spatiu mitic in care simboluri naturale si se impletesc cu cele cosmice si mitice.
De-alungul vremii, genii ale culturii romane, au analizat intrega simbolistica a Mioritei.
Nu incerc sa descoper eu sensuri noi in aceasta balada, ci doar sa povestesc concluzia unei discutii avute cu un coleg, discutie care a pornit de la observatia comportamentelor noastre din ziua de azi.
Am realizat cat de putine repere avem noi, sau si mai bine zis, cat de false repere avem noi in Romania secolului 21. Azi suntem avizi de a fi "in trend". Trend inseamna :
-gradinita sau scoala la care ne dam copii, locul in care avem locuinta si cine este vecinul nostru, vedeta care ia masa alaturi de noi in restaurant, masina pe care o conducem, locul in care ne facem vacantele, brandurile care ne imbraca.... etc. De multe ori primesc invitatia sa merg la o petrecere fiindca vine dl X, si am ocazia sa cunosc o mare parte a politicii romanesti, si mai ales sa socializez.. Chiar am auzit remarca, "nu esti acolo", nu existi. Realizez totusi ca nu e un pacat al acestei tranzitii, ci mai ales ceva natural pentru noi ca popor. Din tot ce se intampla intr-o anume vreme, simtim nevoia (genetic) sa ne asociem cu cei buni, puternici, sa fim in moda, mai simplu zis.
Adica, si mai simplu zis "ne furam singuri caciula" fara sa ne gandim ce cladim in acest fel azi pentru ziua de maine. Unde este perspectiva? Si iara ma intorc la Miorita, aici gasesc un raspuns simplu. De ce ciobanul moldovean este simbolul suprem al omului impacat cu natura, de ce ciobanul moldovean este modelul nostru si ii deplangem disparitia? Oare cel "ungurean si cu cel vrancean" nu sunt tot poporul roman?
Ce s-ar fi intamplat daca am fi fost" unguren sau vrancean"?.
Umila mea parare este ca trebuie sa stii exact unde esti, cum stai(bine sau prost) si iti canalizezi intreaga energie pentru un real capital de imagine. Doar asa putem avea perspectiva la nivel de individ cat si de popor.
Apropos, cum ar fi ca Westminster Abbey sa fie la noi? E doar o perspectiva :)
-
sâmbătă, 30 aprilie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
Gratis.... e prea scump
Nu de putine ori cand am pus intrebarea "cat va costa serviciul sau produsul acesta" am primit invariabil raspunsul "gratis sau aproape mai nimic".
Din experienta mea stiu ca ce e gratis costa foarte mult. O sa exemplific cu cateva situatii intalnite in experienta profesionala si particulara.
Acum cateva zile sotul meu primeste un telefon de la o persoana care ii cere o oferta de Dirigentie de santier. Pentru a avea un start de discutie si negociere incepe sa-i ceara beneficiarului mai multe detalii legate de constructie (stadiu fizic, destinatie constructie, regim de inaltime, regie proprie sau antreprenoriat , etc". Interlocutorul ii raspunde ca respectiva investitie este gata si este facuta ca la carte si doar are nevoie de semnatura pe procesul verbal de receptie finala. Cand aude acest raspuns sotul meu ii raspunde ca nu poate sa puna pur si simplu stampila pe un document fara a respecta toate prevederile cuprinse in normativele de constructie . Din vorba in vorba afla ca potentialul beneficiar vinde piese auto si ca dansul a mai construit si in trecut si a considerat ca suma platita unui diriginte de santier este prea mare si ca de fiecare data gaseste o cunostiinta care pentru 100 de euro(aproape gratis) ii semneaza actele de care are nevoie. Ce efort face, in 15 minute ia 100 de euro? Observ ca sotul meu incepe sa se enerveze si il aud zicand:"Vi se pare mult sa platiti un diriginte de santier cu 600 de euro pentru 4 luni, dar vi se pare putin sa dati 100 de euro pentru 15 minute?"
In final il refuza si inchide telefonul .
Imi explica cat de scump poate sa fie acest "gratis" in viitor si imi argumenteaza :
- dirigintele de santier reprezinta interesele beneficiarului in raport cu proiectantul si constructorul;
-in zona rurala casele construite nu se spun obligativitatii verificarii din partea Inspectoratului de Stat in Constructii;
-fara o validare profesionista a fiecarei etape, constructia respectiva nu va putea avea o reala "carte a constructie'";
-riscurile de locuire intr-o astfel de locuinta sunt enorme, normativele legate de statica, de calitatea si conformitatea lucrarilor si a materialeleor folosite nu sunt aleatorii ci obligatorii.
Cele auzite ma pun pe ganduri. Oare l-a noi fiecare intrebare trebuie sa aiba raspunsul "d-aia", oare trebuie sa ni se intample ceva rau ca sa renuntam la a spune"se poate si asa, sau merge si asa"....
Cand ma uit in jurul meu inclin sa cred ca functionam pe principiul" noua nu poate sa ni se intample ceva rau, tot ce traim e d-aia si in tot ce facem merge si asa, ca dracul nu e asa negru si ce nu platesti azi maine , maine nu mai trebuie".
Din experienta mea stiu ca ce e gratis costa foarte mult. O sa exemplific cu cateva situatii intalnite in experienta profesionala si particulara.
Acum cateva zile sotul meu primeste un telefon de la o persoana care ii cere o oferta de Dirigentie de santier. Pentru a avea un start de discutie si negociere incepe sa-i ceara beneficiarului mai multe detalii legate de constructie (stadiu fizic, destinatie constructie, regim de inaltime, regie proprie sau antreprenoriat , etc". Interlocutorul ii raspunde ca respectiva investitie este gata si este facuta ca la carte si doar are nevoie de semnatura pe procesul verbal de receptie finala. Cand aude acest raspuns sotul meu ii raspunde ca nu poate sa puna pur si simplu stampila pe un document fara a respecta toate prevederile cuprinse in normativele de constructie . Din vorba in vorba afla ca potentialul beneficiar vinde piese auto si ca dansul a mai construit si in trecut si a considerat ca suma platita unui diriginte de santier este prea mare si ca de fiecare data gaseste o cunostiinta care pentru 100 de euro(aproape gratis) ii semneaza actele de care are nevoie. Ce efort face, in 15 minute ia 100 de euro? Observ ca sotul meu incepe sa se enerveze si il aud zicand:"Vi se pare mult sa platiti un diriginte de santier cu 600 de euro pentru 4 luni, dar vi se pare putin sa dati 100 de euro pentru 15 minute?"
In final il refuza si inchide telefonul .
Imi explica cat de scump poate sa fie acest "gratis" in viitor si imi argumenteaza :
- dirigintele de santier reprezinta interesele beneficiarului in raport cu proiectantul si constructorul;
-in zona rurala casele construite nu se spun obligativitatii verificarii din partea Inspectoratului de Stat in Constructii;
-fara o validare profesionista a fiecarei etape, constructia respectiva nu va putea avea o reala "carte a constructie'";
-riscurile de locuire intr-o astfel de locuinta sunt enorme, normativele legate de statica, de calitatea si conformitatea lucrarilor si a materialeleor folosite nu sunt aleatorii ci obligatorii.
Cele auzite ma pun pe ganduri. Oare l-a noi fiecare intrebare trebuie sa aiba raspunsul "d-aia", oare trebuie sa ni se intample ceva rau ca sa renuntam la a spune"se poate si asa, sau merge si asa"....
Cand ma uit in jurul meu inclin sa cred ca functionam pe principiul" noua nu poate sa ni se intample ceva rau, tot ce traim e d-aia si in tot ce facem merge si asa, ca dracul nu e asa negru si ce nu platesti azi maine , maine nu mai trebuie".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
