vineri, 6 mai 2016

"Darea in Plata" - Necesitate sau Oportunitate....

 De cateva luni subiectul fierbinte ce ocupa mare parte a discutiilor cu caracter financiar, economic sau social este Legea "Darii in plata".
Am citit si auzit o multime de idei pro sau contra. Odata ce a fost promulgata, m-am pus serios pe citit. Nu voi emite predictii legate de efectele ei. 
Aceste se vor vedea intr-un interval minim de 6-8 luni. Desigur, vom astepta si normele de aplicare a legii. Parca vad ca o sa dureze o vesnicie (mai ales ca intra in vigoare in 13 mai, 13 cu superstitii).
O sa sintetizez doar cateva concluzii:
- Legea se aplica la persoanele fizice:
1. Creditele contractate pentru achizitionarea, renovarea sau modernizarea unei locuinte cu caracter rezidential. Creditul nu poate depasi suma de 250.000 euro, calculat la cursul euro/leu de la data acordarii creditului;
2. Nu se aplica creditelor contractate prin "Programul Prima Casa";
3. Se aplica si imprumuturilor persoanle, de consum, daca acestea sunt garantate cu unul sau mai multe imobile. Aici, pentru echilibrare, precizez ca daca pentru un imprumut s-a gajat cu 2 sau mai multe imobile, ex. un apartament si o garsoniera, legea explica ca "darea in plata" se face pentru toate imobilele aduse in garantie:
4. Legea se aplica acelor debitori onesti, de buna credinta, care nu mai au posibilitatea sa ramburseze debitele. Si acum incep marile probleme.
5. In acesta situatie intra si imobilele aflate deja in executare silita. Aceasta procedura va trebui sa inceteze odata cu data de 13 mai 2016.
Cati din acesti debitori vor folosi aceasta lege nr.77/2016, ca necesitate si cati o vor folosi ca oportunitate?
Exemple:
- Necesitate: Lipsa banilor pentru achitarea imprumutului;
- Oportunitate: Renuntarea la anumite imobile a caror valoare de piata este sub valoarea creditului contractat;
Pornind de la aceasta"oportunitate" intrevad un sir lung de procese intre banci si debitorii lor.
Unele voci spun ca de aceasta lege o sa beneficieze un procent de 3-10% din cei ce au contractat credite. Greu de spus. Aceste informatii sunt bine pazite de sistemul bancar.
Pentru a contracara efectele acestei legi, s-a majorat plafonul la "prima casa" la suma de 250.000 Euro.
Cu siguranta ca bancile isi vor intari departamentul "LEGAL" si vor fi nevoite sa-si regandeasca relatiile cu clientii lor.
Un singur gand mai am,....
si cand se prabusesc bancile nu pierd banii lor.







marți, 26 august 2014

Adevar sau conspiratie.......

Nu comentez, momentan dau cu "copy paste". O sa revin si cu observatiile mele cat mai curand. Acum iau  si scriu notite.


„În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campanii electorale, se trag sforile de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale ţării, în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2014, şi o să vă las să trageţi concluziile.
Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă, pusă la cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipească de manipulările şi circul campaniei electorale.
Un fost şef de la CIA spunea: „Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului, şi pui în stanga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui”.
UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se întâmplă în România, în plan economic şi politic?
Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea momentului la care lucrăm de circa 5ani. Banca noastră şi-a redus extrem de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis către headquarter-ul grupului cât de multă monedă Euro am putut. Repet, aşteptăm acum producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la care participă extrem de multe grupuri financiare şi bancare externe.
UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi? Speraţi în revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?
Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor. Mă întrebi dacă sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de mulţi bani, tocmai în momentul în care economia naţională românească va atinge punctul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice din 2014 sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face, când balonul speculativ imobiliar şi al cursului valutar ne va indica faptul că suntem pe trendul câştigului maxim. Mă întrebi dacă vom relua creditarea? Creditarea în România s-a făcut cu cap. Este adevărat că şi guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când ne-am consolidat şi ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.
UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?
Bancher: Simplu. Populaţia României (românul în general) are un singur bun de preţ care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi forţa de muncă a individului, însă aceasta, după ce l-ai prins în mreje, este utilă de speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia să ajungem cumva la aceste active imobiliare ale românilor. Normele BNR şi legile nu ne permiteau să putem acorda în masă credite ipotecare, plus că aceste credite ipotecare nu erau 100% avantajoase pentru noi. Aşa că am profitat de lentoarea în decizie a BNR şi am investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum. Ştiam încă de la bun început faptul că, cei cărora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse să le restituie, astfel încât, coroborat cu faptul că ştiam încă din 2008 ca această criză financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de bine. Nu trebuie să fii geniu bancar ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a voastră, pur şi simplu efectele crizei urmau să fie devastatoare, pentru că:
[1] nu mai produceaţi nimic;
[2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de grupurile financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm;
[3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa.
La acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm, pentru că, dacă în 2008 actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi trebuia să încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe care noi le aşteptam.
UI: Ce măsuri aşteptaţi să ia politicienii? Spuneţi că aţi manipulat partidele ca să vă atingeţi scopul economic?
Bancher: Hai să ne gândim puţin. Noi nu a trebuit decât să încingem spiritele şi să creăm un cadru în care oponentul în alegeri al actualului preşedinte, să recupereze handicapul de imagine, astfel încât să creăm românilor şi politicienilor impresia unei lupte strânse. Iar de aici până la luptele politice din Parlament care au întunecat minţile tuturor partidelor, a fost doar un pas, însă decisiv a fost momentul în care ţara voastră a rămas fără Guvern. Atunci, şi acum în acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical şi total la mâna noastră, întrucât are nevoie de banii noştri pentru a plăti salariile, pensiile, etc. Voi v-aţi ales cu spectacolul din presă, noi ne alegem cu banii şi câştigurile. Practic România este a noastră, iar dependenţa voastră de noi va deveni totală. Actualul preşedinte ne-a pus puţin în dificultate atunci când a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru că ceea ce noi ne doream era instabilitate economică şi politică. A trebuit să presăm extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental să se producă, să cadă Guvernul, să se amâne sosirea tranşei de bani de la FMI, însă până la urmă, cunoscând mentalitatea colerică romanească, am reuşit.
UI: Nu îmi vine să cred. Este evident că suntem naivi şi stârnim furtuni în paharul cu apă. Hai să revenim puţin la acea legatură între casele românilor şi creditul de consum.
Bancher: Îţi spuneam că în 2008 am dat masiv credite de consum, atât bugetarilor cât şi angajaţilor din sectorul privat. Atracţia era mare întrucât nu trebuiau să prezinte garanţii, însă noi ştiam că în 2009 ne vom atinge scopul. Şi, într-adevăr, pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii. Asta înseamnă că oamenii nu şi-au plătit ratele către bănci, iar noi am trecut la executare silită. Aici am avut iar nevoie să ne concertam eforturile astfel încât să nu existe grupuri financiare româneşti, companii sau persoane private, care să ne strice planurile, întrucât riscam să ne trezim că vin să cumpere activele imobiliare scoase la vânzare. Aşa că a trebuit să lovim şi mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri să se lupte pentru supravieţuire şi să nu aibă lichidităţi pentru a cumpăra nimic. A trebuit să-i facem să devină preocupaţi de grija zilei de mâine, iar sub teama falimentului ne-am eliminat competitorii. Şeful BRD Soc. Gen. spunea într-un ziar românesc că este momentul să ne eliminăm competitorii. Exact asta facem, vă eliminăm din jocurile economice din propria voastră ţară.
UI: Aţi eliminat concurenţa autohtonă blocând creditarea pentru firme şi blocând piaţa executărilor silite?
Bancher: Corect. Şi nu a fost greu. Pe o piaţă internă gâtuită de blocajul financiar, firmele româneşti au fost sufocate de lipsa lichidităţilor, iar guvernul din 2009 a fost lăsat fără nicio posibilitate de a asigura resursele financiare. Dacă într-o ţară guvernul nu are bani pe care să-i injecteze în economia naţională, iar noi bancherii vă blocăm accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradină de flori, expusă arşiţei zilnice, pe care nu o mai udă nimeni şi care până la urma va muri. De aceea spuneam că a trebuit să ne agităm puţin pentru a împiedica acest guvern din 2009 să pună în aplicare măsurile
economice, şi să abatem atenţia asupra luptei din campania electorală. După ce ne-am asigurat că pur şi simplu nu va exista riscul să apară intruşi care să cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vânzare de executorii noştri bancari, am început să trimitem pe bandă rulantă dosarele celor care au luat credite de consum, către executori. Nimeni nu a sesizat faptul că nu ne interesa de fapt să le vindem casele, ci să manipulăm piaţa imobiliară, să o tragem în jos, asigurându-ne în acelaşi timp că la momentul potrivit, când curba prăbuşirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din ţările noastre de origine să cumpere masiv şi la preţuri de nimic aceste active. Te asigur că în 2014 un apartament cu trei camere care în 2008 era evaluat la 150.000 euro, va fi scos la vânzare, la executare silită, la preţuri de sub 30.000 de euro şi nu va veni nimeni să cumpere, pentru că în 2014 toţi vor fi preocupaţi să ţină banii deoparte pentru ziua de mâine. Va fi momentul perfect să cumpărăm totul pe nimic. Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi fost obiectivul nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime. Pentru asta era obligatoriu să ducem piaţa imobiliară la un maxim, pentru ca pe fondul prăbuşirii acesteia, noi să culegem caimacul. Şi la plan se adaugă şi presiunea pe moneda voastră naţională.
UI: Ce presiune? Văd că acum leul se întăreşte, deşi, într-o ţară care nu produce nimic, aflată în criză politică, lovită de criza financiară, nu îmi explic care poate fi suportul de întărire a leului.
Bancher: Păi este vorba de aceeaşi reţetă, care se învaţă la orice curs de MBA. Aşa cum piaţa imobiliară a fost dusă de noi la maximuri ireale, pentru că trebuia să vă dăm credite la valori foarte mari, ca să aveţi pe următorii 30-40 de ani de plătit rate uriaşe către noi, pentru a deveni în acest interval de timp atât proprietarii caselor voastre, dar şi asigurându-ne că veţi munci voi şi familiile voastre pentru noi, pentru a plăti aceste rate ireale, tot aşa, bula speculativă a monedei naţionale trebuie manipulată, însă în sens invers. În cazul speculaţiilor pe moneda naţională, trebuie să ducem leul la un nivel minim, cât mai mic posibil, lăsându-l apoi să explodeze, să urce la valori mari, valori reale, undeva către peste 5 lei pentru un euro. Adică vom face euro atât de scump încât să nu vă puteţi permite să cumpăraţi activele imobiliare scoase la executare silită, nici când ele vor avea valori în euro relativ mici, dar şi pentru ca micimea salariilor românilor, salarii plătite în lei, să facă din rata către bancă un coşmar al vieţii de zi cu zi. Totul legal, profitând de naivitatea generală, de eternele lupte politice şi de tot acest context românesc, care din 2006 lucrează pentru noi şi în interesul nostru. Iată ca ieri euro era deja la 4,51 lei.
UI: Aşadar totul este componentă a unui plan. Când va fi detonat?
Bancher: În ciuda galopului înregistrat de alte active din aceeaşi clasă de risc în ultimele zece luni, leul nu are cum să participe la această revenire, fiind evident pentru orice începător că este totul o bulă speculativă. „Investitorii urmăresc cu îngrijorare mai întâi derularea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, iar mai apoi turbulenţele de pe scena politică”, spune Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari bănci de investiţii britanice. El consideră că euro ar putea să coboare spre 4,1 lei. Balon de săpun, care este un element al şarjei finale de cumpărare a României la OUTLET. Pentru că de fapt, prin încingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfectă că nimeni nu mai are timp să ne strice planurile.
UI: Ce veţi face cu alte active, cu casele românilor?
Bancher: Păi este esenţial să controlăm aceste active, întrucât ele sunt o monedă de tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Uitaţi-vă la Dubai, acolo unde expunerile băncilor noastre se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile. Pierderile se acoperă prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la bănci. Ei trebuie constrânşi să lucreze mai mult şi să plătească rate mai mari către noi. Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om - locuinţa - acesta va munci pentru noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist perfect, o aparentă libertate în care mintea şi atenţia cetăţeanului este atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă timp să se gândească la ce li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi de fapt foarte târziu. Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă împingem să munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.
UI: Mai am o singură întrebare. Spuneţi că aţi contribuit la încingerea campaniei electorale, pentru că trebuia să sădiţi sămânţa unei confruntări politice puternice, întrucât instabilitatea politică era necesară. Concret, aţi plătit politicieni români să pună umărul la actuala criză politică?
Bancher: În mod evident, în 2007 şi 2008 am sprijinit şi susţinut politicieni care aveau acces la frâiele guvernării, ca să fim lăsaţi să derulăm amplul program de acordare masivă a creditelor de consum. În 2009, fiind an electoral, grija noastră a fost să alimentam puternic apariţia unui contracandidat puternic pentru actualul preşedinte, care avea o cotă mare de popularitate, şi am reuşit. Mult mai uşor şi mai ieftin decât ne imaginam. Să ne înţelegem: nouă nu ne pasă cine va ieşi preşedinte pentru că oricum sunteţi la mâna noastră în plan guvernamental. A fost mai uşor pentru că aveţi în România o pasiune extrem de mare să vă consumaţi energiile fix în direcţiile care nu vă aduc avantaje, care vă îngroapă şansele la un viitor mai bun. Suntem şi noi uimiţi de modul în care marea masă a jurnaliştilor ne-au făcut misiunea mult mai uşoară, implicându-se emoţional în această campanie electorală, doar pe fondul ideii că actualul vostru preşedinte trebuie dat jos, fără să aibă niciun fel de viziune economică asupra realităţii. Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Băsescu, iar restul l-a făcut mass-media şi naivitatea voastră, de la sine. Anul 2010 a adus şi răsplata pentru munca depusă de noi în ultimii 4 ani, pentru că vom aduce România la statutul de ţară total şi, cel mai important, ireversibil dependentă de frâiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau să par cinic însă, în 1989 toate activele ţării erau ale clasei proletare, adică de fapt ale nimănui, fiind controlate de o mână de oameni care decideau în această ţară şi pentru a căror bunăstare muncea întreaga naţiune.
La 24 de ani veţi fi ajuns fix în aceeaşi situaţie, adică nimic nu va mai fi în proprietatea voastră, dar în acelaşi timp veţi munci să vă plătiţi datoriile. Iar economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate indirect tot de către noi, în vreme ce falimentele firmelor româneşti, deţinute de români, vor continua şi în 2014, întrucât fără finanţare, fără credite şi cu un guvern care nu are resurse financiare, nu există şanse de supravieţuire. Astfel încât tinerii români vor avea doar două opţiuni: angajaţi la Stat sau angajaţi la multinaţionalele străine. În ambele variante numai noi câştigăm.”


luni, 29 octombrie 2012

300+

Ieri a fost o zi minunata. I-as spune ziua cand am sarbatorit 300+. Ar fi insa si prea putin si prea simplu spuss. 29 octobrie 2012 a fost una din zilele care iti raman in suflet pentru totdeauna. Ziua in care ai primit recunostiinta din partea celor din jur, dar mai ales ziua in care trebuie sa multumesti pentru oamenii pe care ii ai in jur.
Toata viata mea am crezut ca a darui inseamna ceva altfel decat a merge la magazin si a cumpara lucruri multe sau scumpe. A darui  inseamna a da o parte din sufletul tau. Asta am simtit ieri. Dincolo de un ceas elvetian, dincolo de poza din rama aurita, dincolo de blocul de cristal, dincolo de toate acestea am vazut grija si dragostea celor care sau ocupat sa primesc ceva cu adevarat special. 10 cuvinte fac mai mult decat 10 ani traiti  fara rost in viata. Alegerea darului este mult mai importanta decat darul in sine. Inseamna ganduri, inseamna emotii, inseamna cuvinte si dincolo de cuvinte, inseamna sa pui recunostiinta ta in bucuria si respectul pentru cel  de langa tine.
Cum zic de multe ori, eu sunt o norocoasa.Tatal meu imi repeta la nesfarsit " Cand ai venit pe lume, Dumnezeu a avut vreme ". Am primit mai mult decat cei mai bogati oameni din lume. Am primita darul si norocul de a cunoaste oameni deosebiti. Aproape fiecare zi din viata imi da prilejul de a cunoaste inca si inca un om minunat .Pentru cei care mi-au daruit ieri o zi de mii de zile  ma rog sa primeasca tot atata bucurie si recunostiinta ca mine si este destul ca sa fie fericiti.
Kenzaburo Oe spunea intruna din scrieri ca a ramas"o fiinta omeneasca" prin romanele sale. Eu spun ca am ramas un om fericit prin norocul de a cunoaste oameni minunati.
Straniu, in copilarie si tinerete am cunoscut oameni  exceptionali, acum la 53 de ani cunosc tineri cu totul minunati. Ce as putea sa-mi doresc mai mult? Doar fericire pentru toti.

marți, 28 februarie 2012

Pretul locuintelor vazut din SUA

Americanii nu au văzut o piata de locuinte plictisitore de la ultimul mileniu. Preturile au ajuns la sf anului 2011 cat de cat stabile, iar „imobiliarele” au incetat să mai fie un subiect de conversatie de zi cu zi. Dupa aproape şase ani de nebunie in sensul cresterii, urmată de trei ani de teroare, piata imobiliara americana arata, dupa unii specialisti ca viata intr-un remorcher de razboi, un razboi intre cei care cred ca preturile au ajuns la fund şi cei care sunt convinşi că stocul de locuinte nevindute o sa impinga preturile spre valori considerabil mai mici decat 2011.
Pana la sf anului 2012 s-ar putea ajunge inapoi la” plictiseala” fericita. Cu putin noroc, patru- cinci ani de recesiune si caderi abrupte de piata ar trebui să fie suficient de lung pentru economia Statelor Unite. Reducerea preturilor ar trebui sa fie in niste marje normale de 1-2% fata de 2011. Specialistii se tem atat de crizele globale la care ar fii impinsa creditarea cat si de problemele locale din fiecare stat, amintim aici cresterea economica, locurile de munca sau imigratia. Este bine de stiut ca in SUA nu avem un indice general al pietii imobiliare. Diferentele de la stat la stat fiind uneori foarte mari.

Standard & Poor spune ca "Ne asteptam ca preturile sa scada inca un an şi apoi se stabilizeze inainte de a incepe sa creasca ", Economistul Sef al lui David Wyss afirma ca preturile vor cadea cu circa 16% in acest an inainte de stabilizare. Asociatia nationala a brokerilor imobiliari din SUA au facut o simulare pe o locuinta cu un pret mediu de 180.000 dolari din trimestrul al patrulea din 2008, care ar insemna o medie de 152.000 dolari, la sfârşitul anului 2009 şi apoi o revenire la 179.000 dolari până la sfârşitul anului 2012.

vineri, 17 februarie 2012

Fericirea are putine reguli.

Savureaza micile momente – bucura-te de zambetul oricarui om intalnit pe strada;

Nu te mai compara – decat cu tine insuti!

Uita de bani si putere -toti cautatorii de comori au murit tristi, disperati si singuri.

Stabileste scopuri si munceste pentru a le atinge- sa nu uitam ca si copii sunt scopul existentei fiecarui parinte;

Ia initiativa la birou si ajutati colegii- fara munca in echipa apare competitia nesanatoasa care nu permite evolutia pe termen lung a unei companii, sau a personalitatii individuale;

Fa-ti prieteni, pretuieste-ti familia;

Fa sport in si miscare in aer liber. Uita de telefon, email si citeste o carte cu foi ingalbenite;

Vezi partea plina a paharului... intotdeauna. Cand observi ca e gol, gaseste solutii sa-l umplii cu visele si gandurile tale frumoase;

Multumeste din suflet pentru familie, pentru prieteni si oamenii minunati intalniti in calatoria vietii;

Fa cadouri, multe cadouri, mici cadouri. Aduce fericire si celui care primeste si celui care daruieste;

Roaga-te si munceste. Munceste si roaga-te- (Sf.Benedict) si mai completez, iubeste, citeste .


vineri, 10 februarie 2012

Economisirea- manual obligatoriu de studiu

Nu cred ca mai au importanta astazi teoriile legate de forma crizei, L, V, W.... Senzatia generala este ca suntem intr-o profunda criza care a zuguduit sisteme economice, financiare, sociale si aceasta o sa dureze destul de mult incat predictiile nu isi mai gasesc rostul.
De la criza datoriilor bancare, individuale, publice sau suverane, totul arata ca economia lumii se schimba si nici cei mai avizati sau cei care fac cartile nu au un raspuns la intrebarea cand intram pe o crestere sanatoasa.
Cresteri de 1,5 %, 2% ale Pib nu mai impresioneaza pe nimeni.
Sunt statistica si nu reflecat o crestere reala bazata pe plus valoare. Germania anunta o crestere mai mica decat Romania. Oare nemtilor o sa le fie mai greu ca romanilor?. Personal cred in cifrele Germaniei si mai putin in predictiile noastre bugetare. Putini europeni vor resimiti in acest an o imbunatatirea a nivelului de trai. Cred ca nici 2013 nu va fi mai darnic.
Uneori am senzatia ca in economia de astazi multe mecanisme nu se mai regleaza atat de simplu prin cerere si oferta. Cauza o vad intr-o supralicitare pe anumite perioadei fie a cererii, fie a ofertei. Motivele sunt variate de la tara la tara. Un numitor comun este insa rostogolirea valorii pana la niste praguri in cat numai stim exact ce am cumparat cu sume pline de multe zerouri.
Ca sa ajunga aici economiile puternice au avut nevoie de cateva decenii. Nu va fi diferit nici acum.
Capitalismul ultimilor ani a construit o lumea bazata pe consum si risipa. Criza a saracit peste noapte milioane de oameni. Statele se dovedesc incapabile sa-si asume si sa rezolve probleme sociale ale populatiei. Ce putem face? Sa ne adapatam. Una din formele de adaptare o constituie si invatatura economisirii.