Este adevarat ca fiecare vreme are oamenii ei. Is si oameni care au trecut peste mai multe vremi. Nu pot sa-i enumer pe fiecare, is prea multi pentru un post atat de mic. Ma gandesc la scriitori, muzicieni, arhitecti, scluptori, matematicieni,pictori etc....
Tot atat de adevarat este si faptul ca nu te poti rupe de timpul in care traiesti. Trebuie sa fii contemporan cu fiecare zi din viata.
Dar ma intreb, trebuie sa accept orice se intampla, doar pentru faptul ca face parte din vremea mea?
Nu, in niciun caz, nu. Pot intelege ca totul este diferit decat acum 20 sau 30 de ani, dar nu pot fabrica scuze pentru tot ce mi se intampla.
Nu o sa caut explicatii pentru:
- mitocanie;
- lipsa bun simt;
- vulgaritate sub orice forma;
- avaritie.
Nu o sa accept niciodata ca trebuie sa te dezbraci de tot( educatie, respect, loc de buna ziua, haine) doar pentru bani, sau ca e" criza".
Am ajuns sa cred ca generatia mea nu lasa mare lucru in urma ei. Mai rau, am mai stricat inca o generatie, cea a copiilor nostrii.
Tinerii au vazut la noi ca daca nu "calci totul in picioare " nu reusesti sa ai un loc in vreme.
Tinerii au invatat de la noi ca etic inseamna slabiciune, ca morala este idealism, ca buna crestere este ceva anacronic, ca bunul simt este pentru cei slabi.
Ca cei 7 ani de-acasa nu au trecut clasa. Ana Karenina a incremenit o generatie in visare.
Adevarata a ramas doar expresia" scopul scuza mijloacele, cum a zis nemuritorul "Gambeta".
Nicolae Filimon este contemporan cu noi.
Cu singura diferenta ca suntem inconjurati de multi" Ciocoi ", mai multi noi decat vechi.
Uneori contemporaneitatea e o notiune "putin frecventabila" ca sa-l citez pe Maestru Serban Foarta.
miercuri, 27 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
"Batranetea = timpul de a aplica intelepciunea"
Incep acest post cu un citat din Jean Jacques Rousseau "tineretea e timpul de a invata intelepciunea, batranetea e timpul de a o aplica".
Oare ne mai gandim la sensul acestor cuvinte? Oare intelepciunea mai este apanajul oamenilor in varsta?
Dupa imaginile pe care le-am vazut la tv cu doi oameni de cultura intr-o ipostaza ce nu are nimic in comun cu intelepciunea, nici macar cu un minim de decenta si respect, incep sa am mari semne de intrebare.
Intrebari legate de respectul pe care il datoram familiei, prietenilor, comunitatii, dar mai ales respectul pentru propria persoana.
Nu stiu ce m-a tulburat mai tare in ultimile zile, aceste imagini sau faptul ca un parlamentar ne spunea ca pensia medie este de 6.000 de lei?
De la parlamentari nicio surpriza, nimic nou sub soare.
Pozele cu cei 2 actori imi aduc o stare de inconfort psihic greu de descris. Cum ar zice Maestru Serban Foarta "alte personaje nefrecventabile".
Sunt trista. Nu stiu ce povesti "din trecut" o sa le spun nepotilor mei. Nu o sa mai incerc niciodata fiorul pe care il simteam cand tatal meu vorbea de Birlic, Faramita Lambru, familia Oroveanu, Regina Maria, Parcul Carol, Brancusi, Auguste Rodin sau Goya.
Imi aduc aminte ca la fiecare intrebare aveam un cel putin un raspuns.
Nu o sa am prea multe de povestit despre oamenii vremii mele.
Sper ca Dumnezeu sa-mi dea harul sa vorbesc frumos despre cum as fi dorit sa ramana ei in sufletul si in inima mea.
Macar "mintea cea de pe urma" sa ajunga la noi.
Oare ne mai gandim la sensul acestor cuvinte? Oare intelepciunea mai este apanajul oamenilor in varsta?
Dupa imaginile pe care le-am vazut la tv cu doi oameni de cultura intr-o ipostaza ce nu are nimic in comun cu intelepciunea, nici macar cu un minim de decenta si respect, incep sa am mari semne de intrebare.
Intrebari legate de respectul pe care il datoram familiei, prietenilor, comunitatii, dar mai ales respectul pentru propria persoana.
Nu stiu ce m-a tulburat mai tare in ultimile zile, aceste imagini sau faptul ca un parlamentar ne spunea ca pensia medie este de 6.000 de lei?
De la parlamentari nicio surpriza, nimic nou sub soare.
Pozele cu cei 2 actori imi aduc o stare de inconfort psihic greu de descris. Cum ar zice Maestru Serban Foarta "alte personaje nefrecventabile".
Sunt trista. Nu stiu ce povesti "din trecut" o sa le spun nepotilor mei. Nu o sa mai incerc niciodata fiorul pe care il simteam cand tatal meu vorbea de Birlic, Faramita Lambru, familia Oroveanu, Regina Maria, Parcul Carol, Brancusi, Auguste Rodin sau Goya.
Imi aduc aminte ca la fiecare intrebare aveam un cel putin un raspuns.
Nu o sa am prea multe de povestit despre oamenii vremii mele.
Sper ca Dumnezeu sa-mi dea harul sa vorbesc frumos despre cum as fi dorit sa ramana ei in sufletul si in inima mea.
Macar "mintea cea de pe urma" sa ajunga la noi.
miercuri, 21 iulie 2010
Sef si disponibilizat
Relatia dintre conducerea, actionariatul si salariatii unei companii este determinanta in realizare obiectului fiecarei companii oricat de mica sau mare ar fi aceasta. E cum ar spune neamtul"roter farbe"
Eficienta produselor sau a serviciilor este determinata de calitatea celor implicati la realizare acestora.
Astazi vorbim de performanta, supraperformanta, reducerea sau eficientizarea cheltuielilor.
In aces carusel se intampla ca o mare parte din companii sa disponibilizeze angajati.
E un lucru firesc in conditiile in care climatul economic in care existi este ostil si din ce in ce mai ostil.
Cred ca este o decizie grea de luat si suportat atat de manageri cat si de salariati.
Mai greu este daca nu alegi cale prin care sa comunici asta.
Nu poti sa zici pur si simplu"nu avem bani, de maine va cautati de lucru".
De ce nu pot face asta?" La urma, urmei e compania mea si dispun cum vreau". Adevarat....
Tot adevarat este ca fiecare manager sau sef va fi la randul lui salariat.
Totul e "rotund" in viata.
De aceea cred si sustin ca orice sef trebuie sa faca cativa pasi in situatia neplacuta a unor disponibilizari :
- sa comunice decizia slariatului cu cel putin 30 de zile inainte ;
- sa incerce in acest timp sa discute cu salariatul asupra posibilitatii de a- si gasi un job la companiile cu care colaboreaza;
- sa-i dea o scrisoare de recomandare.
Toate aceste 3 lucruri sunt decisive.
Multe studii spun ca salariatii disponibilizati sunt primii cautati sa lucreze in companiile din care au fost nevoiti sa plece, sau sa colaboreze in alte proiecte cu o parte din conducerea vechii companii.
Eu vad si un castig suplimentar, asa "basic" de bun simt. Ramane locul de buna ziua si pastram nealterata increderea fiecaruia in fortele lui.
E o lume economica si sociala ostila, agresiva.
Macar mintea noastra sa ramana "pasnica".
Eficienta produselor sau a serviciilor este determinata de calitatea celor implicati la realizare acestora.
Astazi vorbim de performanta, supraperformanta, reducerea sau eficientizarea cheltuielilor.
In aces carusel se intampla ca o mare parte din companii sa disponibilizeze angajati.
E un lucru firesc in conditiile in care climatul economic in care existi este ostil si din ce in ce mai ostil.
Cred ca este o decizie grea de luat si suportat atat de manageri cat si de salariati.
Mai greu este daca nu alegi cale prin care sa comunici asta.
Nu poti sa zici pur si simplu"nu avem bani, de maine va cautati de lucru".
De ce nu pot face asta?" La urma, urmei e compania mea si dispun cum vreau". Adevarat....
Tot adevarat este ca fiecare manager sau sef va fi la randul lui salariat.
Totul e "rotund" in viata.
De aceea cred si sustin ca orice sef trebuie sa faca cativa pasi in situatia neplacuta a unor disponibilizari :
- sa comunice decizia slariatului cu cel putin 30 de zile inainte ;
- sa incerce in acest timp sa discute cu salariatul asupra posibilitatii de a- si gasi un job la companiile cu care colaboreaza;
- sa-i dea o scrisoare de recomandare.
Toate aceste 3 lucruri sunt decisive.
Multe studii spun ca salariatii disponibilizati sunt primii cautati sa lucreze in companiile din care au fost nevoiti sa plece, sau sa colaboreze in alte proiecte cu o parte din conducerea vechii companii.
Eu vad si un castig suplimentar, asa "basic" de bun simt. Ramane locul de buna ziua si pastram nealterata increderea fiecaruia in fortele lui.
E o lume economica si sociala ostila, agresiva.
Macar mintea noastra sa ramana "pasnica".
vineri, 4 iunie 2010
ImoSfera- inovatie nu concurenta
Cand am gandit acest proiect nu am avut nicio secunda ideea ca trebuie sa fac ceva impotriva concurentei.Singura dorinta a fost de a crea "un altceva" in marea diversitatea a publicitatii online. Am targetat un domeniu de activitate, piata imobiliara.
Multi ar putea crede ca am copiat din "traditional". Eu zic ca in tot ce facem, pornind de la planul individual pana la cel profesional, incepem de la traditie, de la viata reala.
Nu vreau sa expun avantajele acestui proiect. Vreau doar sa spun ca "ImoSfera" va deveni un inceput pentru multe alte proiecte de acest fel si nu neaparat in activitatea de real-estate.
Sa ne gandim, cate produse am dori sa cumparam dintr-un targ virtual? Ce am cumpara? Carti, haine, poate chiar masini.
Cred ca serviciile online se vor apropia foarte mult de tot ce e traditional. Vom vedea preturi en`gros, en-detail.... si online.... sau cum se vor numi ele in viitor...
vineri, 7 mai 2010
Ridicare auto
Saptamna trecuta am avut nenorocul sa mi se ridice autoturismul.
Este adevarat ca era semnul de stationare interzisa. Tot atat de adevarat este faptul ca masina mea era parcata , ca sa zic asa intercalat:)intr-un lung sir de masini .
Ma intreb de ce a ridicat-o pe a mea?
Cineva imi zice ca am ghinion cu o asa masina mica:
- e usor de ridicat pe platforama ;
- posibilitatea ca acesta masina sa fie a cuiva cu nume in oras , no way....
Nu contest masura. E litera de lege. Cred ca ordinea ar trebui sa inceapa cu respectarea legii.
Sun acasa dupa bani si suport moral....si ma indrept spre locul in care se duc masinile mici si fara personalitate.
Parcul in care se depoziteaza este undeva, ....pe langa la CET, in Calea Sagului.
Intru sa-mi platesc taxa de recuperare(550 ridicare si 300 amenda politia rutiera). Am scapat usor, cineva mi-a zis ca a mai luat si 4 puncte penalizatoare.
Pana am ajuns in acest parc am reusit sa ma linistesc, adica pe ideea ce e facut de stat e bun de plata
Platesc, semnez, slaut si ma indrept spre masina mea.
Imi aprind o tigara si arunc o privire catre masinile parcate.
Numar 1,2,3,4....si numar, Logan, Logan iar Logan, Fiat Panda, Lupo, Chevrolet, Opel de prin 2002, Ford din 1987 toamna, si multe Dacia 1310 si Skode, genul acela de masini pe care le vedem in pozele ce circul pe net, in carutele trase de cate un cal batran si rapciugos.
Am vrut sa fac o poza de aducere aminte .
Ma gandeam sa o pun pe parbriz, dar a venit un domn impozant de la BGS si a zis ...Halt!!!! nu se poate, o sa-mi confiste telefonul.
Si fara masina si fara telefon intr-o singura zi... cam mult chiar si pentru umorul meu.
Imi mai aprind o tigara si zic:
Doamne fereste, la cate legi se nasc din mintile odihnite ale unora, ma tem ca intr-o zi o sa ma amendeze si daca fumez in masina.
Mai bine ma bucur de ziua de azi si sper ca v-am fost de folos.
V-am informat cati bani trebuie sa aveti la dumneavoastra in caz ca aveti treburi in oras si nu gasiti loc de parcare.
Daca nu stiti exact unde este parcul "logistic" in care sunt duse masinile care nu au vrut sa creasca mari, sunati-ma.
:)
Este adevarat ca era semnul de stationare interzisa. Tot atat de adevarat este faptul ca masina mea era parcata , ca sa zic asa intercalat:)intr-un lung sir de masini .
Ma intreb de ce a ridicat-o pe a mea?
Cineva imi zice ca am ghinion cu o asa masina mica:
- e usor de ridicat pe platforama ;
- posibilitatea ca acesta masina sa fie a cuiva cu nume in oras , no way....
Nu contest masura. E litera de lege. Cred ca ordinea ar trebui sa inceapa cu respectarea legii.
Sun acasa dupa bani si suport moral....si ma indrept spre locul in care se duc masinile mici si fara personalitate.
Parcul in care se depoziteaza este undeva, ....pe langa la CET, in Calea Sagului.
Intru sa-mi platesc taxa de recuperare(550 ridicare si 300 amenda politia rutiera). Am scapat usor, cineva mi-a zis ca a mai luat si 4 puncte penalizatoare.
Pana am ajuns in acest parc am reusit sa ma linistesc, adica pe ideea ce e facut de stat e bun de plata
Platesc, semnez, slaut si ma indrept spre masina mea.
Imi aprind o tigara si arunc o privire catre masinile parcate.
Numar 1,2,3,4....si numar, Logan, Logan iar Logan, Fiat Panda, Lupo, Chevrolet, Opel de prin 2002, Ford din 1987 toamna, si multe Dacia 1310 si Skode, genul acela de masini pe care le vedem in pozele ce circul pe net, in carutele trase de cate un cal batran si rapciugos.
Am vrut sa fac o poza de aducere aminte .
Ma gandeam sa o pun pe parbriz, dar a venit un domn impozant de la BGS si a zis ...Halt!!!! nu se poate, o sa-mi confiste telefonul.
Si fara masina si fara telefon intr-o singura zi... cam mult chiar si pentru umorul meu.
Imi mai aprind o tigara si zic:
Doamne fereste, la cate legi se nasc din mintile odihnite ale unora, ma tem ca intr-o zi o sa ma amendeze si daca fumez in masina.
Mai bine ma bucur de ziua de azi si sper ca v-am fost de folos.
V-am informat cati bani trebuie sa aveti la dumneavoastra in caz ca aveti treburi in oras si nu gasiti loc de parcare.
Daca nu stiti exact unde este parcul "logistic" in care sunt duse masinile care nu au vrut sa creasca mari, sunati-ma.
:)
marți, 4 mai 2010
Vanzatorul de ziare
In fiecare dimineata ma salut cu vanzatorul de ziare ce sta la intersectia de la podul Mihai Viteazul.
In fiecare dimineata il vad ca fluiera si are pe fata un zambet care nu-i dispare, indiferent de vreme, anotimp sau zi a saptamanii.
Il stiu de peste 10 ani.
In fiecare dimineata raman uimita de bucuria ce i se citeste pe fata.
Azi l-am intrebat: ce face si cum este ?????.....
Mi-a raspuns, "minte poporul cu ziarul" si e fericit ca banii ii intra in propriul buzunar.
Si daca se vor impozita suplimentar banii din conturi, nu-i pasa,..... lucreaza doar cu cash.
E mult adevar in ceea ce zice.
Si totusi, guvernantii nostri vor sa "extinda" baza de impozitare.
Oare domniile lor nu au auzit de expresia "la omul in pielea goala nu-i poti baga mana in buzunar"?
Nemtii stiu asta.
La noi, cred ca se va putea si se va merge catre "fundul sacului" sa scoata "bani din piatra seaca", e verificat de istorie :)
Si uite asa o sa avem transplanturi fara "liste de asteptare".
In fiecare dimineata il vad ca fluiera si are pe fata un zambet care nu-i dispare, indiferent de vreme, anotimp sau zi a saptamanii.
Il stiu de peste 10 ani.
In fiecare dimineata raman uimita de bucuria ce i se citeste pe fata.
Azi l-am intrebat: ce face si cum este ?????.....
Mi-a raspuns, "minte poporul cu ziarul" si e fericit ca banii ii intra in propriul buzunar.
Si daca se vor impozita suplimentar banii din conturi, nu-i pasa,..... lucreaza doar cu cash.
E mult adevar in ceea ce zice.
Si totusi, guvernantii nostri vor sa "extinda" baza de impozitare.
Oare domniile lor nu au auzit de expresia "la omul in pielea goala nu-i poti baga mana in buzunar"?
Nemtii stiu asta.
La noi, cred ca se va putea si se va merge catre "fundul sacului" sa scoata "bani din piatra seaca", e verificat de istorie :)
Si uite asa o sa avem transplanturi fara "liste de asteptare".
joi, 29 aprilie 2010
"Capital de Incredere"-Un nou Premiu Nobel?
Se stie ca primele idei economice nu au venit din partea "profesionistilor" domeniului, ci dinspre moralisti, istorici, filozofi, matematicieni etc.
Stiintele economice s-au dezvoltat in cadrul filozofiei.
Primele idei economice au aparut inca din antichitate,Upanisadele, Artaastra, Legile lui Manu, Dharmasatra(India), sau Codul lui Hammurabi(Egipt si Babilon), texte care pe langa reguli de baza ale conduitei moralei contin si o multime de notiuni economice. Sunt voci care sustin ca " istoria doctrinelor economice a inceput cu decalogul lui Moise" mentionat in Vechiul Testament.
Mult timp stiinta economica s-a identificat cu economia politica,"oikos"- economie," nomos"- principii, in greaca veche.
Premiul Nobel pentru economie s-a infiintat cu 67 de ani mai tarziu decat celelalte Premii Nobel( medicina, fizica, chimie, literatura-decernate incepand cu anul 1901).
Primul premium Nobel s-a decernat in anul 1969 cu ocazia Centenarului Bancii Nationale a Suediei.
Castigatori au fost Anton Kittili Frisch si Jan Tinbergen.
Nu doream sa fac o sinteza a dezvoltarii Economiei ca stiinta. Imi propusesem doar sa fac o simpla predictie. In aceste vremuri de recesiune si criza, multe teorii economice nu-si mai gasesc aplicabilitate. Economia va trebuie sa contruiasca noi teorii, dar intotdeauna va opera cu notiuni precum capitalul, valoarea, pret, productivitate, diviziunea muncii, venit, profit, salariu, inflatie, somaj.
In scurt timp Economia va opera cu un nou concept. Este vorba de "Capitalul de Incredere".
Aceasta " categorie" va trebui sa actioneze incepand cu" inceputurile", familia, compania in care lucram , produsele pe care le vindem sau consumam, sisteme bancare, politici micro si macroeconomice...... si pana la politicieni, cu acestia din urma va fi mai greu dar nu imposobil.
Ziua de azi e confuza si informatiile din jurul nostru au de multe ori caracter haotic.
E nevoie de un Premim Nobel pentru "capital de incredere".
Cred ca intr-o zi va fi atribuit.
Eu cu siguranta l-am vazut atribuit de cateva ori in acest an.
Stiintele economice s-au dezvoltat in cadrul filozofiei.
Primele idei economice au aparut inca din antichitate,Upanisadele, Artaastra, Legile lui Manu, Dharmasatra(India), sau Codul lui Hammurabi(Egipt si Babilon), texte care pe langa reguli de baza ale conduitei moralei contin si o multime de notiuni economice. Sunt voci care sustin ca " istoria doctrinelor economice a inceput cu decalogul lui Moise" mentionat in Vechiul Testament.
Mult timp stiinta economica s-a identificat cu economia politica,"oikos"- economie," nomos"- principii, in greaca veche.
Premiul Nobel pentru economie s-a infiintat cu 67 de ani mai tarziu decat celelalte Premii Nobel( medicina, fizica, chimie, literatura-decernate incepand cu anul 1901).
Primul premium Nobel s-a decernat in anul 1969 cu ocazia Centenarului Bancii Nationale a Suediei.
Castigatori au fost Anton Kittili Frisch si Jan Tinbergen.
Nu doream sa fac o sinteza a dezvoltarii Economiei ca stiinta. Imi propusesem doar sa fac o simpla predictie. In aceste vremuri de recesiune si criza, multe teorii economice nu-si mai gasesc aplicabilitate. Economia va trebuie sa contruiasca noi teorii, dar intotdeauna va opera cu notiuni precum capitalul, valoarea, pret, productivitate, diviziunea muncii, venit, profit, salariu, inflatie, somaj.
In scurt timp Economia va opera cu un nou concept. Este vorba de "Capitalul de Incredere".
Aceasta " categorie" va trebui sa actioneze incepand cu" inceputurile", familia, compania in care lucram , produsele pe care le vindem sau consumam, sisteme bancare, politici micro si macroeconomice...... si pana la politicieni, cu acestia din urma va fi mai greu dar nu imposobil.
Ziua de azi e confuza si informatiile din jurul nostru au de multe ori caracter haotic.
E nevoie de un Premim Nobel pentru "capital de incredere".
Cred ca intr-o zi va fi atribuit.
Eu cu siguranta l-am vazut atribuit de cateva ori in acest an.
vineri, 26 martie 2010
Retele sociale, brand si vanzare
In ultimul an retelele sociale au devenit o adevarata fobie in toata lumea.
Unii le percep ca pe o a doua identitate, daca nu ai cont pe fb nu existi:).
Mai nou companiile aleg sa-si faca conturi pe retelele sociale.
Cred ca acest lucru este benefic atat timp cat doresti sa sa comunici brandul tau, sa creezi o comunitate.
Sustin afirmatia ca retelele sociale nu genereaza vanzari.
Retelele sociale creaza legaturi intre consumator si brand.
Daca brandul nu le ofera ceva valoros, consumatorul va da "hide" la prietenul nou venit in lista.
Mi s-a intamplat si mie.
Oferta generoasa, campanii zilnice, discounturi substantiale.
Toate bune si frumoase.
Imi fac un cont, intra o campanie si...nu ma pot logina. Incerc dupa cateva ore, surpriza si mai mare , toate produsele erau"sold out".
Am incercat la vreo trei campanii, dupa care am zis, atat, imi sterg contul .
Dupa acesta experienta am analizat de ce mi-am facut cont si de ce am renuntat.
- erau branduri cunoscute;
- aveau campanii zilnice;
- aveau discounturi consistente(ceea ce nu e valabil pentru toate produsele sau serviciile)
- numarul de produse era foarte mic;
-site-ul se bloca la fiecare campanie ;
- dupa cateva ore toate produsele aveau eticheta "sold out".
Experienta aceasta ma va tine departe de brandurile care doresc sa-si faca baze de date sau sa vanda ce nu au.
Salut construirea unei comunitati si comunicarea brand consumator.
Vanzarile ar trebui sa mai astepte.
Cel putin asa va fi in cazul meu.
Unii le percep ca pe o a doua identitate, daca nu ai cont pe fb nu existi:).
Mai nou companiile aleg sa-si faca conturi pe retelele sociale.
Cred ca acest lucru este benefic atat timp cat doresti sa sa comunici brandul tau, sa creezi o comunitate.
Sustin afirmatia ca retelele sociale nu genereaza vanzari.
Retelele sociale creaza legaturi intre consumator si brand.
Daca brandul nu le ofera ceva valoros, consumatorul va da "hide" la prietenul nou venit in lista.
Mi s-a intamplat si mie.
Oferta generoasa, campanii zilnice, discounturi substantiale.
Toate bune si frumoase.
Imi fac un cont, intra o campanie si...nu ma pot logina. Incerc dupa cateva ore, surpriza si mai mare , toate produsele erau"sold out".
Am incercat la vreo trei campanii, dupa care am zis, atat, imi sterg contul .
Dupa acesta experienta am analizat de ce mi-am facut cont si de ce am renuntat.
- erau branduri cunoscute;
- aveau campanii zilnice;
- aveau discounturi consistente(ceea ce nu e valabil pentru toate produsele sau serviciile)
- numarul de produse era foarte mic;
-site-ul se bloca la fiecare campanie ;
- dupa cateva ore toate produsele aveau eticheta "sold out".
Experienta aceasta ma va tine departe de brandurile care doresc sa-si faca baze de date sau sa vanda ce nu au.
Salut construirea unei comunitati si comunicarea brand consumator.
Vanzarile ar trebui sa mai astepte.
Cel putin asa va fi in cazul meu.
marți, 23 martie 2010
Customer service
Am citit recent o analiza a modalitatilor de vanzare si de fidelizare a clientilor.
De cele mai multe ori cand renuntam la o relatie contractuala veche o facem nu din cauza pretului la tarifele sau serviciile de care beneficiem, ci mai ales de modul in care suntem tratati .
In practica de vanzari se spune deseori " un adevarat vanzator este acela care vinde orice". De multe ori se intampla sa vanda "doar o data".
Un vanzator bun este acela care vinde de mai multe ori aceluiasi client. Asta arata ca dincolo de produs s-a construit o relatie de incredere si respect a clientului.
Nu vreau sa dezvolt aceasta teorie, vreau doar sa va reamintesc :
- cand ati schimbat operatorul de telefonie ati facut-o fiindca erati nemultumiti de tarife?
- cand ati schimbat operatorul de cablu ati optat pentru preturi mai mici?
- ce va opreste sa va decideti un cont la o alta banca, decat cea cu care faceti operatiuni curente?
- de ce nu mai frecventati cafeneaua, restaurantul la care mergeati cel mai des?
Cred ca sunt multe cazurile in care a trebuit sa schimbam ceva din comportamentul nostru de obisnuinte.
Sunt sigura ca "schimbarea" s-a datorat, in cele mai multe cazuri, persoanelor cu care am interactionat la primele contacte.
Nu de mult am simtit acelasi lucru. Am intrat in 4 banci sa cer o oferta de economisire. Nu am mers sa cer bani imprumut. Am intrat in prima mare banca asteptand pret de cateva minute fara ca cineva sa ma intrebe de ce sunt acolo, mentionez ca nu erau ocupati cu alti clienti .
La una din banci doamnele rasfoiau ceva intr-un biblioraft, la alta mi-au spus ca trebuie sa citesc conditiile acolo, nu au voie sa listeze nimic.
La o alta banca mi-au spus ca trebuie sa fiu de-acord cu cele 36 de pagini de conditii speciale, printre ele sunt si tarifele de comisioane si dobanzi.
Intr-un tarziu am ales sa depun niste bani la o agentie mica, doar pentru faptul ca domnisoara de la casierie avea acel basic"de customer service".
Stim ca in spatele oricarui produs sau serviciu sta un om care nu trebuie sa uite ca produsul sau nu are nicio valoare daca nu este dispus altcineva sa-l cumpere.
Cel care plateste a evaluat deja produsul, ramane doar ca vanzatorul sa inteleaga de ce se afla la tejghea.
De cele mai multe ori cand renuntam la o relatie contractuala veche o facem nu din cauza pretului la tarifele sau serviciile de care beneficiem, ci mai ales de modul in care suntem tratati .
In practica de vanzari se spune deseori " un adevarat vanzator este acela care vinde orice". De multe ori se intampla sa vanda "doar o data".
Un vanzator bun este acela care vinde de mai multe ori aceluiasi client. Asta arata ca dincolo de produs s-a construit o relatie de incredere si respect a clientului.
Nu vreau sa dezvolt aceasta teorie, vreau doar sa va reamintesc :
- cand ati schimbat operatorul de telefonie ati facut-o fiindca erati nemultumiti de tarife?
- cand ati schimbat operatorul de cablu ati optat pentru preturi mai mici?
- ce va opreste sa va decideti un cont la o alta banca, decat cea cu care faceti operatiuni curente?
- de ce nu mai frecventati cafeneaua, restaurantul la care mergeati cel mai des?
Cred ca sunt multe cazurile in care a trebuit sa schimbam ceva din comportamentul nostru de obisnuinte.
Sunt sigura ca "schimbarea" s-a datorat, in cele mai multe cazuri, persoanelor cu care am interactionat la primele contacte.
Nu de mult am simtit acelasi lucru. Am intrat in 4 banci sa cer o oferta de economisire. Nu am mers sa cer bani imprumut. Am intrat in prima mare banca asteptand pret de cateva minute fara ca cineva sa ma intrebe de ce sunt acolo, mentionez ca nu erau ocupati cu alti clienti .
La una din banci doamnele rasfoiau ceva intr-un biblioraft, la alta mi-au spus ca trebuie sa citesc conditiile acolo, nu au voie sa listeze nimic.
La o alta banca mi-au spus ca trebuie sa fiu de-acord cu cele 36 de pagini de conditii speciale, printre ele sunt si tarifele de comisioane si dobanzi.
Intr-un tarziu am ales sa depun niste bani la o agentie mica, doar pentru faptul ca domnisoara de la casierie avea acel basic"de customer service".
Stim ca in spatele oricarui produs sau serviciu sta un om care nu trebuie sa uite ca produsul sau nu are nicio valoare daca nu este dispus altcineva sa-l cumpere.
Cel care plateste a evaluat deja produsul, ramane doar ca vanzatorul sa inteleaga de ce se afla la tejghea.
luni, 1 martie 2010
despre comunicare
A trecut mult timp de cand nu am mai scris un rand aici.
Recunosc ca am fost deseori tentanta sa povestesc despre cum este afectata viata noastra obisnuita de comunicarea din jur .
Mi-am zis , tacerea insemana uneori comunicare.
Comunic ca sunt dezamagita de discursurile politice, de vorbele oamenilor de cultura (Patapievici, T. Ungureanu), dezamagita de imbulzeala noastra la deschiderea unui mall.
Cred ca daca am inventaria am avea o lista mare de frustrari si dezamagiri.
Dar ma gandesc ca nu trebuie sa inventariem decat momentele frumoase. Cu restul trebuie sa invatam sa traim si sa comunicam.
Cand m-am pus sa scriu acest articol am avut in minte 2 modele de comunicare:
modelul Dinu Patriciu,
- valoarea proprietatilor se va opri din scadere atunci cand pretul mediu pe mp va atinge nivelul a doua salarii medii pe economie, adica 1870*2/4.1~ 900EUR/mp.
Cred ca o astfel de comunicare este optimista si nu speculativa, mai ales ca inca nu a venit luna aprilie ca sa vedem publicate activele neperformante
modelul Warren Buffett,
- intr-o coferinta WB afirma ca revenirea pietii imobiliare in SUA se va face incepand cu anul 2011. Pana atunci vedea cateva solutii pentru revigorarea acestui sector.
- oprirea noilor dezvoltari imobliare;
- gasirea unor mecanisme economice de inlocuirea a activelor imobiliare, gen prime de casare.
In concluzie asa cred eu ca ar trebui facuta o comunicare. Discutam subiectul si dam si directia de rezolvare.
In cele mai multe din cazuri la noi se comunica doar pentru ca suntem "nevorbiti" ca sa citez un prieten de-al meu.
Aprilie 2010 si 2011 nu sunt asa de departe. Vom avea cu totii ocazia sa vedem cum se vor realiza celor 2 comunicari.
Recunosc ca am fost deseori tentanta sa povestesc despre cum este afectata viata noastra obisnuita de comunicarea din jur .
Mi-am zis , tacerea insemana uneori comunicare.
Comunic ca sunt dezamagita de discursurile politice, de vorbele oamenilor de cultura (Patapievici, T. Ungureanu), dezamagita de imbulzeala noastra la deschiderea unui mall.
Cred ca daca am inventaria am avea o lista mare de frustrari si dezamagiri.
Dar ma gandesc ca nu trebuie sa inventariem decat momentele frumoase. Cu restul trebuie sa invatam sa traim si sa comunicam.
Cand m-am pus sa scriu acest articol am avut in minte 2 modele de comunicare:
modelul Dinu Patriciu,
- valoarea proprietatilor se va opri din scadere atunci cand pretul mediu pe mp va atinge nivelul a doua salarii medii pe economie, adica 1870*2/4.1~ 900EUR/mp.
Cred ca o astfel de comunicare este optimista si nu speculativa, mai ales ca inca nu a venit luna aprilie ca sa vedem publicate activele neperformante
modelul Warren Buffett,
- intr-o coferinta WB afirma ca revenirea pietii imobiliare in SUA se va face incepand cu anul 2011. Pana atunci vedea cateva solutii pentru revigorarea acestui sector.
- oprirea noilor dezvoltari imobliare;
- gasirea unor mecanisme economice de inlocuirea a activelor imobiliare, gen prime de casare.
In concluzie asa cred eu ca ar trebui facuta o comunicare. Discutam subiectul si dam si directia de rezolvare.
In cele mai multe din cazuri la noi se comunica doar pentru ca suntem "nevorbiti" ca sa citez un prieten de-al meu.
Aprilie 2010 si 2011 nu sunt asa de departe. Vom avea cu totii ocazia sa vedem cum se vor realiza celor 2 comunicari.
joi, 11 februarie 2010
Clasa I- O scoala din Romania
Acum cateva seri am privit intamplator o emisiune la Realitatea Tv. Nu sunt fan Tv, dar subiectul mi-a adus repede aminte de clasa I a fiicei mele.
Se discuta despre abuzurile verbale sau fizice la care era supus un copil de catre invatatoarea lui, in clasa intai, la o scoala din Bucuresti.
Printre invitati era si o doamna Badea "secretar de stat" in Ministerul Educatiei. Explicatiile date de aceasta doamna erau de-a dreptul revoltatoare.
Acest copil a venit in septembrie la scoala, bronzat, dupa o sedere de 3 saptamani la mare. Primele cuvinte ale invatatoarei au fost"tiganii nu au ce cauta in clasa mea".
Nu m-a revoltat atitudinea invatatorei, imi e cunoscuta, ci reactia persoanei care are grija ca scoala romaneasca sa creasca generatii de copii educati si demni.
Doamna secretar de stat ne explica ca abia in 20 ianuarie a luat cunostiinta de acest caz si ca va cerceta, adica" facem o comisie si stim sigur ca nu se rezolva". A incercat sa ne explice ca este omenesc sa fie incompatiblitati intre dascali si copii, cea mai buna solutie este sa-ti copilul din scoala. Aici dadea exemplu propriului nepotel care a fost mutat din acelasi motiv la alta clasa.
Cocluzia:
- un copil ajunge la pshihiatru fiindca este incompatibil cu dascalul lui;
- un copil in varsta de 7 ani isi doreste sa moara;
- un educator este mai presus de orice;
-o institutie face o comisie;
-tu, parinte angajeaza un psihiatru din prima zi de scoala a copilului tau sa vezi daca exista compatibilitate cu educatorul lui.
Domnul Vucea are multi, multi copii si nepoti.
"Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic. Clasa avea şaisprezece bănci; băncile aveau şaisprezece "primi" şi şaisprezece "monitori"; peste monitori erau trei "monitori generali": doi de învăţătură şi unul de "ordine". "Generalii" ascultau pe "monitori"; "monitorii" ascultau pe "primi"; "primii" ascultau pe şcolarii fără grad. Şcolarii dau "interes" primilor, primii monitorilor; monitorii ungeau pe generali; iar generalul de ordine, care nu punea note la învăţătură, ci numai însemna, cu o cruce, cu două şi cu trei, pe cei ce nu sta smirna, când îi venea lui poftă "să se auză musca în tavan", lua ce putea de la monitori, primi şi şcolari. Generalii băteau pe toţi; monitorii, de la primi în jos; primii, pe şcolari; şcolarii să târnuiau între dânşi. Pentru nota "rău" nu dădeai nimic; pentru "binişor": pâne, brânză, măsline; pentru "bine" făceai bogaciul, simitul şi plăcinta pe din două; pentru "prea bine", pe lângă celelalte, mai dăruiai arşice şi condeie de fer noi; pentru "foarte bine", ceva gologani, mai ales din banii noi cari tocmai p-atunci ieşiseră; "eminenţele", "eminenţa mică" (e) şi "eminenţa mare" (E), cu ajutorul băncuţelor şi a jumătăţilor de sfanţ."
Domnule Vucea, traiti mai mult in fiecare zi.
Se discuta despre abuzurile verbale sau fizice la care era supus un copil de catre invatatoarea lui, in clasa intai, la o scoala din Bucuresti.
Printre invitati era si o doamna Badea "secretar de stat" in Ministerul Educatiei. Explicatiile date de aceasta doamna erau de-a dreptul revoltatoare.
Acest copil a venit in septembrie la scoala, bronzat, dupa o sedere de 3 saptamani la mare. Primele cuvinte ale invatatoarei au fost"tiganii nu au ce cauta in clasa mea".
Nu m-a revoltat atitudinea invatatorei, imi e cunoscuta, ci reactia persoanei care are grija ca scoala romaneasca sa creasca generatii de copii educati si demni.
Doamna secretar de stat ne explica ca abia in 20 ianuarie a luat cunostiinta de acest caz si ca va cerceta, adica" facem o comisie si stim sigur ca nu se rezolva". A incercat sa ne explice ca este omenesc sa fie incompatiblitati intre dascali si copii, cea mai buna solutie este sa-ti copilul din scoala. Aici dadea exemplu propriului nepotel care a fost mutat din acelasi motiv la alta clasa.
Cocluzia:
- un copil ajunge la pshihiatru fiindca este incompatibil cu dascalul lui;
- un copil in varsta de 7 ani isi doreste sa moara;
- un educator este mai presus de orice;
-o institutie face o comisie;
-tu, parinte angajeaza un psihiatru din prima zi de scoala a copilului tau sa vezi daca exista compatibilitate cu educatorul lui.
Domnul Vucea are multi, multi copii si nepoti.
"Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic. Clasa avea şaisprezece bănci; băncile aveau şaisprezece "primi" şi şaisprezece "monitori"; peste monitori erau trei "monitori generali": doi de învăţătură şi unul de "ordine". "Generalii" ascultau pe "monitori"; "monitorii" ascultau pe "primi"; "primii" ascultau pe şcolarii fără grad. Şcolarii dau "interes" primilor, primii monitorilor; monitorii ungeau pe generali; iar generalul de ordine, care nu punea note la învăţătură, ci numai însemna, cu o cruce, cu două şi cu trei, pe cei ce nu sta smirna, când îi venea lui poftă "să se auză musca în tavan", lua ce putea de la monitori, primi şi şcolari. Generalii băteau pe toţi; monitorii, de la primi în jos; primii, pe şcolari; şcolarii să târnuiau între dânşi. Pentru nota "rău" nu dădeai nimic; pentru "binişor": pâne, brânză, măsline; pentru "bine" făceai bogaciul, simitul şi plăcinta pe din două; pentru "prea bine", pe lângă celelalte, mai dăruiai arşice şi condeie de fer noi; pentru "foarte bine", ceva gologani, mai ales din banii noi cari tocmai p-atunci ieşiseră; "eminenţele", "eminenţa mică" (e) şi "eminenţa mare" (E), cu ajutorul băncuţelor şi a jumătăţilor de sfanţ."
Domnule Vucea, traiti mai mult in fiecare zi.
marți, 2 februarie 2010
Anunt la mica publicitate
Citesc rar ziarele tiparite. Aseara imi cade in mana "Adevarul". Il rasfoiesc si la un moment dat imi cade privirea pe un anunut la mica publicitate . Incerc sa-l redau cat mai exact " Persoana fizica, Iasi angajez tanara, maxim 35 de ani, cu cunostiinte solide de limba rusa si engleza ,pentru supraveghere 2 copii, 15 si 10 ani la teme, menaj, plata 600 RON pe luna plus masa".
M-am intristat. Atat de putin sa plateste educatia unui om? Oare cat cheltuim pana copii nostri sa vorbeasca "solid" o limba straina?
Inteleg ca e criza economica, dar incep sa ma gandesc daca criza noastra morala nu-i mai profunda.
Si cred ca se acutizeaza mai mult decat cea economica.
Expresia "sa moara si capra veciunului" este pe drept si iremediabil pantentata la noi, romanii.
Dragi tineri care vorbiti la perfectie 2 limbi straine, veti gasi oriunde in lume un job platit cu mai mult de 150 Eur pe luna.
si asa am incheiat optimist :)
M-am intristat. Atat de putin sa plateste educatia unui om? Oare cat cheltuim pana copii nostri sa vorbeasca "solid" o limba straina?
Inteleg ca e criza economica, dar incep sa ma gandesc daca criza noastra morala nu-i mai profunda.
Si cred ca se acutizeaza mai mult decat cea economica.
Expresia "sa moara si capra veciunului" este pe drept si iremediabil pantentata la noi, romanii.
Dragi tineri care vorbiti la perfectie 2 limbi straine, veti gasi oriunde in lume un job platit cu mai mult de 150 Eur pe luna.
si asa am incheiat optimist :)
luni, 1 februarie 2010
impozit mansarda , 20.456 RON an 2010
Nu stiu daca sa rad sau plang. Mai bine aleg metafora aia binecunoscuta "cu un ochi rade cu unul palnge".
Merg astazi la prima ora sa-mi platesc taxele locale. Aveam banutii potriviti, imi facusem constiincioasa temele legate de suma pe care trebuie sa o platesc in plus fata de anul trecut.
Ma asez docil la coada.Nu ma mai mira ca astept, o fac de asa de mult timp si in asa de multe locuri incat cred ca a devenit "natural".
Imi vine randul. Urmaresc expresia fetei doamnei de la ghiseu si observ ca se uita la mine cu o privire amestecata.
Imi spune suma redusa cu 10%, 18.456 lei!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.
Parca nu mai pot respira. Ma adun si intreb, 1845 de lei?oricum era nesimtit de mare.
Imi raspunde contrariata"nu doamna, 18.456 lei, adica 184 de milioane".
Incerc sa-mi pastreza calmul.Mai intreb inca o data, inca o data......
Cand vad negru scris pe ecranul monitorului, ma strang si plec....
Sun la Primaria Timisoara.Imi raspunde o doamna foarte amabila, cauta la fisa de impozit si imi confirma ca pentru mansarda de 60 mp suma de plata este de 20.456 lei.
Si iara ma mir si incep sa ma revolt. In zadar. Doamna imi comunica programul la ghiseu si ma sfatuieste sa merg la camera de "relatii cetateni".
O sa merg maine sa vad daca mansarda mea este situata la nivelul 1 al Chateau de Versailles, sau daca locuiesc in Monte Carlo si nu stiu.
Am storurile trase si nu vada cand se schimba garda la Palat.
Cred ca peste multi dintre noi s-au tras storurile. Maine o iau de la capat. Merg la Primarie sa ma lumineze unde traiesc si de ce.
Merg astazi la prima ora sa-mi platesc taxele locale. Aveam banutii potriviti, imi facusem constiincioasa temele legate de suma pe care trebuie sa o platesc in plus fata de anul trecut.
Ma asez docil la coada.Nu ma mai mira ca astept, o fac de asa de mult timp si in asa de multe locuri incat cred ca a devenit "natural".
Imi vine randul. Urmaresc expresia fetei doamnei de la ghiseu si observ ca se uita la mine cu o privire amestecata.
Imi spune suma redusa cu 10%, 18.456 lei!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.
Parca nu mai pot respira. Ma adun si intreb, 1845 de lei?oricum era nesimtit de mare.
Imi raspunde contrariata"nu doamna, 18.456 lei, adica 184 de milioane".
Incerc sa-mi pastreza calmul.Mai intreb inca o data, inca o data......
Cand vad negru scris pe ecranul monitorului, ma strang si plec....
Sun la Primaria Timisoara.Imi raspunde o doamna foarte amabila, cauta la fisa de impozit si imi confirma ca pentru mansarda de 60 mp suma de plata este de 20.456 lei.
Si iara ma mir si incep sa ma revolt. In zadar. Doamna imi comunica programul la ghiseu si ma sfatuieste sa merg la camera de "relatii cetateni".
O sa merg maine sa vad daca mansarda mea este situata la nivelul 1 al Chateau de Versailles, sau daca locuiesc in Monte Carlo si nu stiu.
Am storurile trase si nu vada cand se schimba garda la Palat.
Cred ca peste multi dintre noi s-au tras storurile. Maine o iau de la capat. Merg la Primarie sa ma lumineze unde traiesc si de ce.
vineri, 22 ianuarie 2010
de ce scriu rar ?
Azi m -a intrebat un prieten cand mai scriu cate ceva pe blog?
Am raspuns " o sa scriu....":)
O prietena mi-a cerut un sfat legat de "cheia" comunicarii dintre parinte si copil.
Mi-am adus brusc aminte de gandurile ce-mi treceau prin cap cand fiica mea facea primul pas spre adolescenta.
Au fost zile si ani in care-mi doream sa existe o carte scrisa pentru fiecare mama. Imi ziceam ca si daca ar fi avut 1 milion de pagini, nu m-as fi oprit pana nu citeam si ultimul rand.
Stiu, o sa-mi ziceti ca sunt mii de carti de specialitate. De acord, dar aceste carti sunt scrise pe baza unor statistici si experiente generale. Un copil este un univers aparte.
Relatia dintre copil si parintii lui este speciala si unica.
Rolul mamei este cel mai important in perioada cand copilul este intre cele 2 lumi, a copilariei si cea a adolescentei.
Sfaturi, hmmmmm, imi e greu sa dau. Ce pot sa spun, reteta garantata:
Bunatatea, iubire fara margini, calm, incredere, toleranta si compromis.
Nu uita sa-i spui ca-l iubesti si sa-i transmiti un mesaj simplu. Ca va fi invingator in majoritatea provocarilor vietii.
Eu am facut in fiecare zi cate un pas, unul cu iubire , unul cu rabdare, unul cu iubire, unul cu rabdare..... Am reusit. Am o fiica minunata.
Am raspuns " o sa scriu....":)
O prietena mi-a cerut un sfat legat de "cheia" comunicarii dintre parinte si copil.
Mi-am adus brusc aminte de gandurile ce-mi treceau prin cap cand fiica mea facea primul pas spre adolescenta.
Au fost zile si ani in care-mi doream sa existe o carte scrisa pentru fiecare mama. Imi ziceam ca si daca ar fi avut 1 milion de pagini, nu m-as fi oprit pana nu citeam si ultimul rand.
Stiu, o sa-mi ziceti ca sunt mii de carti de specialitate. De acord, dar aceste carti sunt scrise pe baza unor statistici si experiente generale. Un copil este un univers aparte.
Relatia dintre copil si parintii lui este speciala si unica.
Rolul mamei este cel mai important in perioada cand copilul este intre cele 2 lumi, a copilariei si cea a adolescentei.
Sfaturi, hmmmmm, imi e greu sa dau. Ce pot sa spun, reteta garantata:
Bunatatea, iubire fara margini, calm, incredere, toleranta si compromis.
Nu uita sa-i spui ca-l iubesti si sa-i transmiti un mesaj simplu. Ca va fi invingator in majoritatea provocarilor vietii.
Eu am facut in fiecare zi cate un pas, unul cu iubire , unul cu rabdare, unul cu iubire, unul cu rabdare..... Am reusit. Am o fiica minunata.
....si totusi se poate
Am scris despre frustrarea pe care mi-au dat-o orele pierdute cu "statutul la coada" ca sa-mi platesc o simpla factura telefonica.
Am fost clientul acestei companii din anul 1997. Nu am cerut telefoane fitoase, extraoptiuni si optiuni, mai mult nu am avut nici curiozitatea sa schimb abonamentul .Mi-au fost de-ajuns cele 30 de minute adugate free la 10 ani de colaborare, in luna aniversara(doar).
Timp de 12 ani, luna de luna, fara a intarzia vreodata, mi-am paltit serviciul prestat.
Din martie 2009 si pana in luna decembrie nu am mai primit nicio factura. Stateam lunar, cate 30 minute, uneori o ora , cu bonul de ordine in mana sa cer reemiterea facturii.
Paharul mi s-a umplut cand am cerut o factura detailata si am vazut ca brusc abonamentul meu era dublu....Am intrebat, mi s-a raspuns."V-a expirat contractul" si v-am trecut pe alt abonament!!!! asa pur si simplu, fara ca eu sa-mi dau acceptul.
In 5 minute am reziliat acel contrac,t care de fapt era nu-l de drept. Nu am avut nicio clauza legata de inlocuirea unui abonament cu altul, doar ca decide conducerea companiei domniei lor.:)
Azi am primit factura cu diferenta de plata pe luna decembrie. Vorba aceea"a naibii fatalitate ". Oare au realizat ca nu economia de 1 leu pe plic aduce profit?
Am fost clientul acestei companii din anul 1997. Nu am cerut telefoane fitoase, extraoptiuni si optiuni, mai mult nu am avut nici curiozitatea sa schimb abonamentul .Mi-au fost de-ajuns cele 30 de minute adugate free la 10 ani de colaborare, in luna aniversara(doar).
Timp de 12 ani, luna de luna, fara a intarzia vreodata, mi-am paltit serviciul prestat.
Din martie 2009 si pana in luna decembrie nu am mai primit nicio factura. Stateam lunar, cate 30 minute, uneori o ora , cu bonul de ordine in mana sa cer reemiterea facturii.
Paharul mi s-a umplut cand am cerut o factura detailata si am vazut ca brusc abonamentul meu era dublu....Am intrebat, mi s-a raspuns."V-a expirat contractul" si v-am trecut pe alt abonament!!!! asa pur si simplu, fara ca eu sa-mi dau acceptul.
In 5 minute am reziliat acel contrac,t care de fapt era nu-l de drept. Nu am avut nicio clauza legata de inlocuirea unui abonament cu altul, doar ca decide conducerea companiei domniei lor.:)
Azi am primit factura cu diferenta de plata pe luna decembrie. Vorba aceea"a naibii fatalitate ". Oare au realizat ca nu economia de 1 leu pe plic aduce profit?
vineri, 8 ianuarie 2010
Ziua, Gardianul si altele ce vor urma...
6 ianuarie 2010, se anunta ca ziarele Gardianul si Ziua si-au sistat aparitia .
A fost cu adevarat o zi neagra nu numai pentru angajatii acestor publicatii, ci si pentru noi, simpli cetateani.
A fost oare o simpla stire de presa?
Cred ca astfel de evenimente ne ingradesc puterea de exprimare. Cu fiecare incetare a aparitiei unui ziar suntem si mai saraci si mai slabiti.
Fereasca Dumnezeu de ziua in care am avea doar 2 ziare.
Sper ca economia de piata sa nu aiba acelasi efect ca si regimul comunist.
Unii analisti o sa spuna ca s-a marit nisa de piata si cine are bani de promovare se va pozitiona destul de repede in locul ramas liber.
Foarte bine, asa functioneaza economia.
As vrea sa aud si sitirea aia in care un tabloid se retrage de pe piata. Nu cred ca se va intampla curand .
Noua ne place painea si circul, daca nu e paine macar sa ne veselim.
Ne ingrasam si scapam de bolile de inima.
A fost cu adevarat o zi neagra nu numai pentru angajatii acestor publicatii, ci si pentru noi, simpli cetateani.
A fost oare o simpla stire de presa?
Cred ca astfel de evenimente ne ingradesc puterea de exprimare. Cu fiecare incetare a aparitiei unui ziar suntem si mai saraci si mai slabiti.
Fereasca Dumnezeu de ziua in care am avea doar 2 ziare.
Sper ca economia de piata sa nu aiba acelasi efect ca si regimul comunist.
Unii analisti o sa spuna ca s-a marit nisa de piata si cine are bani de promovare se va pozitiona destul de repede in locul ramas liber.
Foarte bine, asa functioneaza economia.
As vrea sa aud si sitirea aia in care un tabloid se retrage de pe piata. Nu cred ca se va intampla curand .
Noua ne place painea si circul, daca nu e paine macar sa ne veselim.
Ne ingrasam si scapam de bolile de inima.
Buget 2010
De cand am inceput sa lucrez in economia de piata a Romaniei am asteptat in fiecare an sa se incheie decembrie si sa-mi fac socotelile pentru anul urmator.
Ani de zile stateam cu ochii in Monitorul Oficial sa aflu care sunt taxele si impozitele noului an, ce ordonante mai apar, cum o sa- mi pot face un plan de afaceri....
Au fost ani intregi in care legile se schimbau de la o zi la alta. Imi aduc aminte ca citisem undeva ca monitoarele oficiale tiparite in perioada anilor 2002-2003 ar putea sa ajunga inaltimea unui bloc cu sase etaje.
Programele de guvern se fac la televizor, guvernanti nostrii apar zi de zi pe sticla cu tot felul de declaratii contradictorii. Astazi nu mai avem bugete care sa imparta ceva cu adevarat realizabil. Astazi vad o cearta continua pe impartirea unor bani ipotetic(aproape virtuali) ce se vor colecta din impozitul pe profit.
Am un sentiment de profunda neincredere si in banii aia multi pe care ii extimati ca o sa-i luati din profitul bancilor.
Nu cred ca nici cel mai mare economist din lume ne poate spune care vor fi adevaratele venituri pe care se bat unii sa le imparta.
Asa ca, domnilor guvernati puteti sa puneti oricat de multe taxe, oricat de multe majorari, cred ca eu, cetatean corect, nu o sa pot sa le platesc multa vreme.
E trist pentru mine si altii ca mine. Nu mai am multumirea data de plata la timp a taxelor. Nu, nu e o gluma. Mi-ati luat si aceasta picatura de fericire.
Abia acum realizez cat de departe este "luminita de la capatul tunelului".
Cu toate acestea imi doresc sa se voteze acest buget, vorba aia e mai bine sa stiu cat stau de prost decat sa ma amagesc ca e bine.
Ani de zile stateam cu ochii in Monitorul Oficial sa aflu care sunt taxele si impozitele noului an, ce ordonante mai apar, cum o sa- mi pot face un plan de afaceri....
Au fost ani intregi in care legile se schimbau de la o zi la alta. Imi aduc aminte ca citisem undeva ca monitoarele oficiale tiparite in perioada anilor 2002-2003 ar putea sa ajunga inaltimea unui bloc cu sase etaje.
Programele de guvern se fac la televizor, guvernanti nostrii apar zi de zi pe sticla cu tot felul de declaratii contradictorii. Astazi nu mai avem bugete care sa imparta ceva cu adevarat realizabil. Astazi vad o cearta continua pe impartirea unor bani ipotetic(aproape virtuali) ce se vor colecta din impozitul pe profit.
Am un sentiment de profunda neincredere si in banii aia multi pe care ii extimati ca o sa-i luati din profitul bancilor.
Nu cred ca nici cel mai mare economist din lume ne poate spune care vor fi adevaratele venituri pe care se bat unii sa le imparta.
Asa ca, domnilor guvernati puteti sa puneti oricat de multe taxe, oricat de multe majorari, cred ca eu, cetatean corect, nu o sa pot sa le platesc multa vreme.
E trist pentru mine si altii ca mine. Nu mai am multumirea data de plata la timp a taxelor. Nu, nu e o gluma. Mi-ati luat si aceasta picatura de fericire.
Abia acum realizez cat de departe este "luminita de la capatul tunelului".
Cu toate acestea imi doresc sa se voteze acest buget, vorba aia e mai bine sa stiu cat stau de prost decat sa ma amagesc ca e bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
