vineri, 11 septembrie 2009

Corfu_Mica Venetie

Am fost de curand intr-o mica vacanta in Corfu. Inainte de a pleca am citit foarte multe opinii despre insula si locuitorii sai.
O mare parte din comentarii sunt lipsite de adevar. Cred ca este eterna noastra poveste de a face din tantar armasar. Nu ne putem distanta de nevoia noastra de a scrie si a vedea lucrurile din jurul nostru in extremis.
Vreau sa povestesc despre lumea insulei Corfu vazuta cu ochii unei persoane care incearca zi de zi sa pastreze un echilibru intre cele bune si cele rele.
Vizita mea in insula Corfu mi-a arata normalitatea. Oamenii au invatat sa traiasca in pace cu ei si cu natura. Cred ca este de ajuns sa privesti o livada de maslini si sa-ti dai seama cat de grea a fost si este viata localnicilor.
Soselele is inguste. Un autocar si un Fiat micut nu au loc sa treaca unul pe langa celalalt. E uimitor ca cata seninatate unul din soferi baga in marsalier pentru a face loc ceilulalt, fara sa claxoneze, sa injure sau sa aiba pretentia ca e dreptul lui sa inainteze.
Am vazut concetateni de-ai nostri care erau foarte revoltati de faptul ca jeepul lor nu incapea pe anumite trasee.
Nu mergeti cu jeepul in Corfu. In Corfu Town e greu de gasit un loc de parcare.
Daca totusi ajungeti cu masina veti gasiti un loc generos de parcare langa Fortareata noua sau cea veche.
Nu incercati sa parcati pe stradutele orasului. Acestea sunt inguste, dat fiind faptul ca mare parte din oras a fost construita in perioada venetiana. Timp de 400 de ani orasul a fost sub ocupatia Venetiei.
Venetienii au fost cei care i-au obligat pe corfioti sa cultive maslinul.
In toata insula se poate calatorii utilizand" transportul in comun". Acele" green bus" respecta 100% orarul de mers.
Corfu este departe de a fi un paradis verde. Chiparosii si leandrii dau un farmec aparte atunci cand se amesteca cu maslinii si vita de vie.
Nu doresc sa vorbesc despre hotel sau conditiile de cazare. Eu am nimerit intr-o locatie careia nu-i gasesc cusur. Doresc doar sa va spun ca localnicii s-au bucurat din toata inima cand au aflat ca suntem din Romania.
Trebuie sa invatam sa spunem cu voce tare ca suntem romani.
Numai asa vom putea sa aratam tuturor ca nu exista doar o Romanie formata numai din hoti, infractori sau prostituate.
O sa revin pe parcurs ce reusesc sa-mi ordonez amintirile care acum sunt asezate de-avalma, unele peste altele.
Incerc sa inteleg cum un petec de stanca si apa are atata implinire, frumusete si ospitalitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu