"Babel Palace

"Babel Palace' este ultima carte pe care am cititit-o a scriitorului Vintila Corbul.
Recunosc ca nu am dat-o din mana pana nu am intors ultima pagina. Sentimentul care ma copleseste este acela ca citesc o poveste a zilelor noastre. Parca vad un jurnal Tv care ne prezinta "lumea buna" a vremii noastre, care se distreaza cu bauturi sofisticate si masini zgomotoase.
Il iubesc pe Vintila Corbul. Recunosc ca m-au trecut fiori cand am citit Dinastia Sunderland-Beauclair. Caderea Constantinopolelui a venit de la sine. Eram in liceu si faceam foarte greu rost de aceste carti.Cu interventii am reusit sa-mi fac o legitimatie la Biblioteca Academiei (Multumesc D-na Dina Cocea). Cu legitimatia in buzunar am incercat sa citesc tot ce puteam gasi. M-am oprit la Iubirile imposibile ale lui Petronius.
Dupa ce am citit Babel Palace am realizat ca nu e nevoie sa faci tot felul de introspectii ca sa cunosti oamenii si vreme lor. Nimic nu e nou, scala timpului e mai grabita, valorile is rasturnate. Spun rasturnate pentru mine care-s formata la alta scoala. Pentru tinerii de azi anumite situatii anormale mie, constituie normalitatea lor. Nu spun ca ar fi gresit asa.Lucrurile bune se aseaza incet,incet.
In Babel Place scriitorul ne prezinta societatea romaneasca de inceput de secol 20, stratificatia sociala pe care o vedemsi astazi. Pacat ca nu mai este eleganta de altadata.
In final pot spune ca stiu timpul de azi prin vremea de ieri.
In rest am un mare regret, Vintila Corbul trebuia sa fie un Balzac sau un Goustave Flaubert al nostru.
Dumnezu l-a iubit mai trebuie sa o facem si noi.
Poate cineva va visa noaptea un soclu pentru ziua lui Vintila Corbul.