In saptamna de Craciun

Intram in Saptamana Craciunului, Saptamana luminata a recunostiintei.

Incerc sa ignor globurile si brazii din magazine. Incerc sa nu aud colindele care se aud din sfarsit de noiembrie. Am incercat sa nu intru din 5 decembrie in "febra Craciunului". URAAAAAAAAAAAA, am reusit din nou!
Acum 18 ani un prieten din Germania imi spune ca uraste Craciunul deoarece a devenit o sarbatoare comerciala. Nu stiam ce vrea sa zica, am inteles acum, toate produsele sunt cu "dedicatie" de Craciun. Copii nu se mai pot bucura de magia Bradului care era impodobit in Ajun de Craciun, noi nu ne mai bucuram de colindele din ziua de Craciun.
Suntem intr-o piata cu banii din ce in ce mai putini si din ce in ce mai scumpi, totul e comert, vorba aceea "ce e mult strica, ce e putin nu ajunge".
Si vine Craciunul! O sa ma pregatesc asa cum au facut-o parintii si bunicii mei. Cu casa curata, cu masa curata, cu sufletul curat. Si cand totul straluceste iau o pauza de cafea si ii multumesc lui Dumnezeu pentru anul ce trece si pentru cel ce vine.
Am un album in care strang tot binele din fiecare an. Azi scriu multumiri pentru sanatate, pentru familie, pentru fiecare zi ce a trecut din 2011. Si mai scriu in albumul meu, cu litere de Tipar, numele oamenilor dragi cu care m-am intalnit si vorbit. Le multumesc ca am fost impreuna un An dintr-un An!

Un altfel de studiu

Azi am urmarit una din cererile de "acceptare" pe linkedIn. Din curiozitate am citit mai multe desprea activitatea persoanei si compania pe care o reprezinta. Am inteles ca "go to basic" este un concept care se doreste fundament pentru vremurile care vin.
Am constatat ca azi ca ce intampla la Paris il afecteaza si pe ultimul om din Surupata de sus, problemele legate de noi ca oameni sunt aceleasi, cu mici particularitati si diferente.Natura lucrurilor si a oamenilor este aceeasi. Este globalizare economica dar si comportamentala.
Am tradus in aceasta parte cateva cuvinte legate de manageri.

Cu siguranta eu am fost si raman o norocoasa.
Liderii:

- Există lideri care au nevoie de rezultate mai bune, dar recompenseaza pe cei care pretind a fi ocupati şi prost organizati?

- Există manageri care au nevoie de calitate la locul de muncă, dar termenele stabilite sunt de-a dreptul absurde pentru realizarea lor ?

- Există manageri care au nevoie de soluţii robuste la problemele companiei, dar recompenseaza creativitate?

- Exista manageri care vorbesc de dreptate, loialitate şi de etică, şi apoi plătesc salarii mai mari pentru noii veniti sau cei care ameninţă să plece?

- Există lideri care au nevoie de simplificare, dar recompenseaza pe cei care complica problemele si se multiplica trivialităţi?

- Există manageri care-si doresc un mediu armonios la locul de muncă, dar favorizează pe cei care ţipa, recompensand de multe ori comportamentul asertiv in organizatie si in afara ei, asemnei proverbului” coplilul care nu nu plânge, nu primeste sân?

- Are cineva nevoie de colaboratori de creaţie, dar ii reduc la tacere pe cei care îndrăznesc să nu sunt de acord?
Stern Consult a facut acest studiu pentru mangeri din Franta, Spania si Anglia.
Si inchei in buna mea nota optimista. Businessul are nevoie de onestitate si corectitudine, oamenii au nevoi de onestitate si corectitudine. Parca iar ma duc cu gandul la Premiul Nobel pentru incredere:)

Puteti citi mai multe pe : http://www.sternconsultants.com

Viitorul intors la trecut.

Viitorul bun ca si trecutul. La prima vedere pare o nebunie sa gandesti asa. Cum? Sa-ti doresti viitorul ca trecutul?
Raspunsul meu, da. Astazi lumea se confrunta cu 1.000 de probleme si toate au nevoie de rezolvare in acelasi timp. O sa ne amintim ca si alta data a fost la fel. personal nu cred, lumea a avut 1.000 de probleme dar nu toate trebuiau rezolvate in acelasi timp.
sa ne gandim:
- crize peste crize, nu gasim rezolvare la una si apare alta;
- state puternice ce nu visau vreodata ca se vor confrunta cu imense datorii publice;
- siteme financiare, economice, sociale, educationale etc, care trag sa moara si nu stim cu ce sa le inlocuim sau cum sa le repunem pe linia de plutire;
- dezvoltari economice halucinante pentru vreme de criza- modelul China.
O vorba populara spune'cresti, cresti pana te opresti", dilema este unde te opresti, la plus 10, la zero sau pe minus.
Pana si expresia"unde-s multi puterea creste" este demonetizata. Se vede cu ochiul liber ca slabiciunile unui singur stat integrat intr-un puternic sistem politic si economic, poate rostogolii ca bulgarele de zapada intreaga constructie.
Deficite stabilite dupa nicio regula. In cazul Romaniei un deficit de 1,9% nu face altceva decat sa acopere dobanzile ce vin la scadenta in 2012. Stiu, acest deficit e pe placul FMI. 1,9% le ofera siguranta ca vor recupera dobanzile si vor rostogolii datoria. Cel puntin pentru 3-4 ani FMI are planul facut. Noi putem spera la un singur lucru, 2012 sa fie la fel de bun ca 2011.

"Ramada si radacinile noastre"

Saptamana trecuta am fost la un eveniment la Brasov. Locatia aleasa a fost Ramada Hotel din Sacele. Un hotel de 4 stele, rece, curat, nimic spectaculos fata de altele din aceasta categorie.
Personalul mereu disponibil si amabil. Nota bene.
In ansamblul totul parea sa fie la nivelul asteptarilor.
Dupa eveniment am hotarat impreuna cu colegii si prietenii sa luam masa in restaurantul hotelului.
Era destul de tarziu, aproape de ora ultimei comenzi.
Ni s-a luat comanda si am fost serviti foarte prompt si cu o extraordinara politete.
Am inteles ca mancarea a fost excelenta. Eu am comandat platou cu branzeturi aromate. Cateva felii din mai multe sortimente de branza, foarte asemnatoare, incat nu mi-am dat seama care erau cele aromate. Dar cum zice bunica mea "mancarea e fudulie, bautura e temelie", am comandat un fresh cu miere. Intre timp incep sa privesc cu atentie modul in care este decorat restaurantul. Un fel de Sura Dacilor din anii "80. Lambriuri de lemn, nefinisate, pulturi imbracate intr-un fel de material ce imita caramida aparenta, tavane de rigips si lemn prost lucrate, parca era facut din resturile ramase pe un santier... trist, trist. Pe pereti atarnau cateva farfurii ce se doreau a fi din ceramica de Hurezu, poate chiar erau, dar atat de mici incat pareau ca niste scrumiere prinse de tavanul unei camere.
Este o diferenta enorma intre holul hotelului si restaurant.
Contrariata am intrebat de ce . Mi s-a raspuns ca este un restaurant tipic romanesc.
Si ca sa ne intareasca argumentatia am vazut ca pe un intreg peretele erau 8-10 poze in care erau prezentate imagini de tarani romani. Femeile aveau fetele brazdate de ridurile unei vieti grele. Basmalele de pe cap pareau sa acopere si putina lumina din priviri. Barbatii erau sarac imbracati, rezemati in bate de ciobani, cu tigara in coltul gurii. In putinele imagini in care zambeau o faceau rusinati de lipsa dintilor. Intr-un tarziu am intrebat ce este cu pozele. Doamna care ne servea revine in cateva minute cu raspunsul. Fotografiile is puse cu rolul de a ne aduce aminte de "unde ne tragem".
As vrea sa spun domnilor de la Ramada ca poporul roman a avut la radacini si boieri si tarani, si saraci si bogati, la fel ca toate natiile de pe fata pamantului. Tare mi-as dori ca la urmatoare vizita sa vad si niste doamne cu palarii si umbrelute plimbandu-se intr-o dupa-amiaza la sosea.
Cativa domni cu monoculu, panama si ceasuri de argint la buzunar. Sigur, cativa dintre noi isi gasesc radacinile aici.

A fi sau a nu fi pe"net"

Inainte de a intra pe pagina mea de jurnal ratacit am dat un serch pe google.ro sa vad ce mai face Vera heiman pe blogul ei.E mult si pretentios spus blog chiar daca tehnic asa se zice. Simplu, nu am calitatile unui blogger, scriu rar si fara a reclama prea multe competente.
Ce m-a surprins este ca am vazut ca am cont pe o multime de site-uri, o Dumnezeule cat de mare ai lasat gradina ta de incap si toti cei dusi cu capul.
M-am intristat. Stiu ca in online totul este posibil, mai ca in viata de zi cu zi, vorba aceea viata bate filmul.
E simplu sa-i faci cuiva un cont pe orice site. E simplu sa-i pui intreaga viata intr-un cos cu mizeriile exitentei altcuiva.
E simplu sa-i iei numarul de card, adresa....totul e simplu.
Am vazut ca practic este luat cu copy- paste profilul meu de pe facebook. Profilul meu este public, asa ma pot gasi colaboratorii mei cu care lucrez de cativa ani fara a ne vedea"face to face", ca sa zic asa :)
Personal consider ca viata mea este una si aceeasi in "offline si cea online". Totdeauna am fost atenta ca gesturile si actiunile mele sa atinga cat mai putin intimitatea persoanelor cu care interactionez. Sa fac mai mult decat zic.

Credintele mele "fa bine si primesti bine, daruiesti si primesti, ai grija sa stii cum primesti pentru a pretui darurile" nu se suprapun pe dorintele de traffic.
Viata celor care lucram in online este o carte deschisa pe care o citesc si cei cu educatie si cei fara. Daca nu-ti place scrisul cuiva nu inseamna ca ai dreptul sa mazgalesti.
M-am intristat si am realizat a osutamiaoara ca traim intr-o lume din ce in ce mai murdara.

Se incinge piata IT?

Traim intr-o lume relativa. Ce a fost ieri succes astazi e o mare dezamagire. PIb-le se prabusesc in cateva secunde. O simpla cifra adaugata la procentul de datorie publica face sa cada toate bursele in lant. CDS-le prind valori alarmante. Inflatia risca sa doboare si cea mai mare economie a lumii. Toti suntem muti de uimire in fata modelului "China", numai ca si aici sunt semne ca motoarele sunt supraincalzite.
Pentru controlarea inflatieie Guvernul chinez a impus un nivel mic al dobanzilor bancare. In aceasta situatie cei cu bani au investit in imobiliare, doar ca acum oferta e mai mare decat cererea si exista riscul ca boomul imobiliar sa aiba aceeasi soarta ca in toata lumea.
Cel mai mare pericol pentru China este rata inflatiei. Partidul comunist a venit la putere pe o inflatie de 40%. Evenimentele din Piata Tienanmen au avut loc in conditiile unui inflatii de 20%. O reducerea a cresterii economice a Chinei va avea efecte devastatoare in lant pentru intreaga lume. Sa ne gandim ca azi China consuma jumatate din productia de otel a lumii, ca este creditorul mamut al planetei.
Ce se va intampla cu exporturile, implicit cu productia, locurile de munca, bancile.
Vin semne si din Elvetia, 2 din cele mai mari banci vor concedia cateva mii de angajati pentru optimizarea cheltuielilor, asta dupa ce la inceputul crizei peste 20.000 de angajati din sectorul bancar din Elvetia au fost concediati.
Cand totul este sub semnul intrebarii, cand state intregii se confrunta cu situatia incapacitatii de plata, cand gradul de indatorare al SUA este de 14 trilioane, exista un domeniu care creste, creste.....Domeniul IT. Cifrele exorbitante la care sunt cotate site-ri precum LinkedIn sau Pandora, Zynga, Facebook. Groupon va fi listata in curand, cred ca a declansat o nebunie care nu stiu unde va duce. Nu pot sa inteleg cum pot fi cotate actiunile unei companii cu 12 ori mai mult decat veniturile extimate in anul in curs.
Facebook-ul este evaluat la 80 miliarde astazi ( spun unele surse) . Cat va fi cand va apare pe piata. Zynga a facut o oferta publica acum 10 zile la 1 miliard de dolari.
Nu-s specialist in IT, is un simplu economist, dar nu pot intelege in ruptul capului cum pot sa fie tranzactionate actiunile unui site la preturi de 750 ori mai mari ca veniturile.
Avem un boom online? Ce este dincolo de el?

Proprietate versus chirie

Inca nu avem o analiza a randamentului imobiliar in Romania. Istoria proprietatii a fost flagelata timp de 50 de ani, in comunism “proprietatea privata era a tuturor si a nimanui”, poporul detinea totul. Valul nou de proprietari aparut incepand cu anii 1990 este departe de a-si calcula un randament corect al proprietatii. Spun asta pornind de la faptul ca majoritatea au devenit proprietari pe sume infime. Orice persoana putea sa-si achizitioneze o locuinta la cel mult 3-4000 marci germane sau dolari. Dau si un exemplu, in 1995 se putea cumpara o locuinta centrala cu o suprafata de 75 mp la pretul de 2000-3700 de marci germane. Mult mai ieftin decat o masina. In 1995 pretul unui Tico era 10.700.000 lei, cursul era de ~ 950 lei/ marca germana, aproximativ 11.200 marci germane.Daca pornim de la pret de cumparare si calculam chiria incasata pe 5 ani sau revanzarea ei 10 ani mai tarziu la pretul de 20 de -30 ori mai mare decat pretul de achizitie, atunci putem spune ca in Romania proprietarii au avut unul dintre cele mai mari randamente imobiliare din lume.

Vorbesc de locuintele construite inainte de anul 1990.

Analizez aceste randamente prin comparatie cu piata imobiliara din SUA.

Poate nu sunt foarte multe similitudini, dar basic se aseamna:

• si in SUA si in Romania proprietatea este visul urmat cu sfintenie din tata in fiu.
  

• avantajele cumpararii unei proprietate faţă de aruncat banii pe chirie .

Cred ca amandoua motivele sunt intemeiate, dar ar trebui sa vedem randamentul real al unei proprietati vechi, randament pe care il masor din cateva puncte de vedere:

• care va fi pretul unei locuinte de 60 de ani? O cumpar astazi , are o varsta a constructiei de 30 de ani si mai platesc 30 de ani credit la banca?

• lipsa flexibilitatii in alegerea jobului- de multe ori alegem sa fim someri si nu sa ne relocam pentru simplu motiv ca suntem indatorati acoperisului de deasupra capului.

  Nu am un raspuns la surplusul de valoare adus de o locuinta ce are o varsta de 60 de ani, dar am vazut studiile facute de analisti avizati in SUA.

Economistul Robert J. Shiller, in carte "Exuberanţa iraţională" care a prezis cu exactitate la prăbuşirea pieţei de valori în anul 2000, constată că preţurile locuinţelor din SUA au inregistrat aproximativ o crestere zero la sută între 1890 şi 1990, după ajustarea la inflaţie.
Dupa Shiller locuinta nu este o investitie financiara, este o investiţie care ne ofera servicii.

Cel mai mare dividend de imobiliare, spune Shiller, este stilul de viaţă oferit. Multi dintre noi suntem dispusi sa platim o primă pentru cartier, oameni prietenosi, climat sigur, străzi liniştite, o casă cu istoric sau un apartament aproape de locul de muncă.

Shiller este cofondator al Standard & Poor's Case-Shiller. Dupa o cercetare facuta de un fost economist al Rezervei Federale, C. Jack Francis, profesor la Baruch College de la Universitatea City din New York, se arata ca imobiliare rezidentiale a eşuat in SUA, in mod constant comparativ cu alte clase de active investitionale în ultimii 30 de ani.

• randament la orice investitie mica financiara = 13%

• randament apartamente = 11%

• randament case unifamiliale = 6%

  Acest randament a fost calculat pe o perioada de 20-30 de ani cu rate fixe, ceea ce presupunea ca dupa 30 de ani am fi avut un profit intre 6-11%

• Acest lucru nu se aplica insa la toate locuintele, la toate zonele demografice sau la toate segmentele populatiei.

  Va trebui sa invatam ca avantajele proprietatii imobiliare se vor aplica doar unui numar redus de proprietati, zone si unui anumit segment al populatiei.

  Cred ca o locuinta de 60 de ani o sa aiba in 2040 un randament sub 1%.

  Chiar daca Romania este in topul tarilor cu cei mai multi proprietari, acestia vor trebui sa inteleaga ca preturile anilor 2005-2008 sunt istorie.Multi dintre actualii proprietari vor opta pentru vanzarea sau inchirierea proprietatii.

• O lege a chiriilor ar ajuta piata imobiliara de la noi mai mult decat Prima casa 1,2,3,4,5, etc.

Miorita- si eu din secolul 21

Cred ca toata lumea cunoaste aceasta balada populara. In analiza filozofica sau lirica a Mioritei s-au folosit tone de cerneala si hartie de la descoperirea ei de catre Alecu Russo si incepand cu publicarea acestei balade de carte Vasile Alecsandri in 1852 si pana in zilele noastre. Stim ca aceasta balada populara a circulat pe cale orala si se cunosc peste o mie de variante.
Actiunea se petrece intr-un spatiu mitic in care simboluri naturale si se impletesc cu cele cosmice si mitice.
De-alungul vremii, genii ale culturii romane, au analizat intrega simbolistica a Mioritei.
Nu incerc sa descoper eu sensuri noi in aceasta balada, ci doar sa povestesc concluzia unei discutii avute cu un coleg, discutie care a pornit de la observatia comportamentelor noastre din ziua de azi.
Am realizat cat de putine repere avem noi, sau si mai bine zis, cat de false repere avem noi in Romania secolului 21. Azi suntem avizi de a fi "in trend". Trend inseamna :
-gradinita sau scoala la care ne dam copii, locul in care avem locuinta si cine este vecinul nostru, vedeta care ia masa alaturi de noi in restaurant, masina pe care o conducem, locul in care ne facem vacantele, brandurile care ne imbraca.... etc. De multe ori primesc invitatia sa merg la o petrecere fiindca vine dl X, si am ocazia sa cunosc o mare parte a politicii romanesti, si mai ales sa socializez.. Chiar am auzit remarca, "nu esti acolo", nu existi. Realizez totusi ca nu e un pacat al acestei tranzitii, ci mai ales ceva natural pentru noi ca popor. Din tot ce se intampla intr-o anume vreme, simtim nevoia (genetic) sa ne asociem cu cei buni, puternici, sa fim in moda, mai simplu zis.
Adica, si mai simplu zis "ne furam singuri caciula" fara sa ne gandim ce cladim in acest fel azi pentru ziua de maine. Unde este perspectiva? Si iara ma intorc la Miorita, aici gasesc un raspuns simplu. De ce ciobanul moldovean este simbolul suprem al omului impacat cu natura, de ce ciobanul moldovean este modelul nostru si ii deplangem disparitia? Oare cel "ungurean si cu cel vrancean" nu sunt tot poporul roman?
Ce s-ar fi intamplat daca am fi fost" unguren sau vrancean"?.
Umila mea parare este ca trebuie sa stii exact unde esti, cum stai(bine sau prost) si iti canalizezi intreaga energie pentru un real capital de imagine. Doar asa putem avea perspectiva la nivel de individ cat si de popor.
Apropos, cum ar fi ca Westminster Abbey sa fie la noi? E doar o perspectiva :)



-

Gratis.... e prea scump

Nu de putine ori cand am pus intrebarea "cat va costa serviciul sau produsul acesta" am primit invariabil raspunsul "gratis sau aproape mai nimic".
Din experienta mea stiu ca ce e gratis costa foarte mult. O sa exemplific cu cateva situatii intalnite in experienta profesionala si particulara.
Acum cateva zile sotul meu primeste un telefon de la o persoana care ii cere o oferta de Dirigentie de santier. Pentru a avea un start de discutie si negociere incepe sa-i ceara beneficiarului mai multe detalii legate de constructie (stadiu fizic, destinatie constructie, regim de inaltime, regie proprie sau antreprenoriat , etc". Interlocutorul ii raspunde ca respectiva investitie este gata si este facuta ca la carte si doar are nevoie de semnatura pe procesul verbal de receptie finala. Cand aude acest raspuns sotul meu ii raspunde ca nu poate sa puna pur si simplu stampila pe un document fara a respecta toate prevederile cuprinse in normativele de constructie . Din vorba in vorba afla ca potentialul beneficiar vinde piese auto si ca dansul a mai construit si in trecut si a considerat ca suma platita unui diriginte de santier este prea mare si ca de fiecare data gaseste o cunostiinta care pentru 100 de euro(aproape gratis) ii semneaza actele de care are nevoie. Ce efort face, in 15 minute ia 100 de euro? Observ ca sotul meu incepe sa se enerveze si il aud zicand:"Vi se pare mult sa platiti un diriginte de santier cu 600 de euro pentru 4 luni, dar vi se pare putin sa dati 100 de euro pentru 15 minute?"
In final il refuza si inchide telefonul .
Imi explica cat de scump poate sa fie acest "gratis" in viitor si imi argumenteaza :
- dirigintele de santier reprezinta interesele beneficiarului in raport cu proiectantul si constructorul;
-in zona rurala casele construite nu se spun obligativitatii verificarii din partea Inspectoratului de Stat in Constructii;
-fara o validare profesionista a fiecarei etape, constructia respectiva nu va putea avea o reala "carte a constructie'";
-riscurile de locuire intr-o astfel de locuinta sunt enorme, normativele legate de statica, de calitatea si conformitatea lucrarilor si a materialeleor folosite nu sunt aleatorii ci obligatorii.
Cele auzite ma pun pe ganduri. Oare l-a noi fiecare intrebare trebuie sa aiba raspunsul "d-aia", oare trebuie sa ni se intample ceva rau ca sa renuntam la a spune"se poate si asa, sau merge si asa"....
Cand ma uit in jurul meu inclin sa cred ca functionam pe principiul" noua nu poate sa ni se intample ceva rau, tot ce traim e d-aia si in tot ce facem merge si asa, ca dracul nu e asa negru si ce nu platesti azi maine , maine nu mai trebuie".

The cause now....la Romani

Cred ca noua, romanilor ne place sa traim "vazul celorlalti". Nu vreau sa supar pe cineva, asta este parerea mea. Poate o sa mi se spuna ca sunt foarte subiectiva. Sigur ca da, in orice zic este o mare incarcatura personala. Analizez ce se intampla prin prisma educatiei si experientei mele.
Nu pot trage concluzii din experienta altora.
De ce cred ca asa ne place noua sa traim? Cred ca suferim congenital de dorinta de a fii in fata:
- ne facem case nu pentru nevoia de locuit si confort a familiei noastre, ci pentru cei care trec pe strada;
- ne cumparam masini mari, cu mii de cmc, incape in ele si garsoniera stapanului;
- ne facem gardini frumoasa, reguli tari de fengshui, dar aruncam sacii cu iarba in dreptul portii vecinului, la noi sa fie frumos;
- ne place sa fim solidari, cu elefantii din India, cu plantatiile de cacao, balenele, energia verde, mai ca avem in lista de prieteni si perne si saltele;
-sustinem campanii de salvare a spitalelor, a cinematografelor din cine stie ce satuc, a apei de ploaie;
-suntem salavatorii copiilor, ai medicilor, ai celor abuzati
-sustinem cauza multor popoarea aflate la mii de km distanta, dar nu facem mai nimc pentru cei aproape de noi si suferinta.
-protestam pe net, suntem nemultumiti si avem convingerea ca detinem adevarul.
Toate acestea m-au facut sa cred ca "the cause" este motto-ul vietii noastre. Suntem mereu oriunde si oricand.
Dragi prieteni, nu voi subscrie la nicio cauza. Stiu doar ca am cauzele mele pe care trebuie sa le respect.
Trebuie sa fiu un bun crestin si ca daca cineva este in suferinta sa-l pot ajuta.
Traiesc in comunitate si am obligatia sa respect ce e in jurul meu, oameni si natura. Si toate acestea in liniste si fara a spune ca am facut ceva maret. Sunt doar un om care cunoaste explicatia cuvintelor:demnitate, modestie, educatie, bun simt si moralitate.

In rest, nu subscriu la demisii, poluare, incalzirea globala.... nu-mi doresc sa salvez planeta ci doar sa-mi umplu gradina de flori.

De Martisor, cu drag Teodora

Pe zi ce trece imi dau seama ce mult noroc am ! Noroc ca sunt sanatoasa, ca familia mea e fericita, ca am un copil minunat.
Noroc, fiindca reusesc sa adun in jurul meu doar persoanele pentru care Dumnezeu a avut vreme si a vegheat cu rabdare sa le puna frumusete pe chip si in suflet.
Noroc, ca stiu sa separ politetea de sinceritate, respectul de datorie.
Noroc ca o stiu si pe Teodora. De cand am vorbit la telefon am simtit ca are tot cei trebuie unui tanar sa se realizeze in viata :
-caracter puternic
-moralitate
-onestitate
-devotament
-profesionalism
-punctualitate si creativitate.
Aproape un an am avut discutii la telefon si pe email.
si vine ziua
Am baut o cafea, am fumat o tigara si mi-am umplut inima de fericire, acea fericire pe care o simti cand imaginea ta pentru o persoana este aceeasi(chiar mai puternica) dupa ce stai fata in fata.
Rareori mai ajungem sa avem dispozitia de a vedea omul din spatele biroului. Deseori ne comportam "ca la carte", cum scrie in "procedura".
Iti multumesc Teodora pentru bucuria intalnirii cu tine.
Norocul este al meu.
Nu teoriile economice, nu pretul barilului, nu crizele economice ne pozitioneaza in vremea asta, ci copii minunati de la care e timpul sa invete toti din generatia mea.

Crestere 0,1%

Nu am mai notat nimic din sfarsit de octombrie 2010.
Multa vreme.........., aproape sa ma uite si dl Google.:)
Un coleg de serviciu m-a intrebat ce este cu criza asta? De ce nu mai zic un cuvant desprea ea?
Cred ca aceasta criza o sa ocupe multe pagini in toate dictionarele si in toate limbile pamantului, 6500 sau cate or fi in realitate.
Nu stiu acum daca e V, L, U sau W. Un lucru il cred, o sa fie o lunga perioada plina de tot felul de crize. Nu sunt pesimista, doar ca un lucru rau nu vine niciodata singur, zice la proverb. Se vorbeste mult de crizele energetice, de o noua criza, cea alimentara....
Pe mine ma sperie cel mai mult ca aceasta criza scoate cei mai rau din noi.
Cred ca si cifrele nu mai is cifre. Cand aud crestere de 0,1% a PIb-lui ma gandesc daca este cuprinsa si marja de eroare de 2-3%? Glumesc desigur. Cu ce nu glumesc este ca iesirea din recesiune nu este acelasi lucru cu iesirea din criza.
Se considera ca un stat a iesit din recesiune daca a inregistrat o crestere economica trimestriala comparativ cu precedentele trei luni, dupa o serie de intervale de scadere.